După cum indică ÅŸi numele cu care a intrat în TradiÅ£ia Bisericii, canonul acesta a fost compus de Sfântul Andrei, un monah erudit ÅŸi evlavios, care în 692 a ajuns episcop de Gortyna, în Creta, de unde a ÅŸi primit numele "Criteanul" sau "Cretanul". El este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice. Între toate acestea străluceÅŸte, în mod deosebit, Canonul cel Mare, considerat cea mai profundă cântare de pocăinţă din cultul Bisericii. Dramatismul acesteia însă este contrabalansat de o luminoasă nădejde: cântările sunt pline de exemple de mari păcătoÅŸi din Sfânta Scriptură care au reuÅŸit totuÅŸi să îÅŸi câÅŸtige mântuirea prin pocăinţă. Aceste pilde îl ajută pe credinciosul de astăzi să reuÅŸească două lucruri importante: să îÅŸi conÅŸtientizeze păcatele printr-o adâncă meditaÅ£ie asupra istoriei biblice ÅŸi să le spele prin lacrimile pocăinÅ£ei, pornind astfel pe drumul învierii sufletului din moartea păcatului.
Întrucât este aÅŸezat chiar la începutul Postului Mare, scopul Canonului Sfântului Andrei Criteanul este de a-l ajuta pe om să intre în duhul autentic al postirii, iar acest duh să-l călăuzească în călătoria duhovnicească spre Învierea lui Hristos. Canonul Sfântului Andrei Criteanul se citeÅŸte integral în Denia de joi din săptămâna a V-a a Postului Mare. (Gheorghe-Cristian Popa)
