Biserica "Sfântul Gheorghe" este a doua ca vechime după Popăuţi (1496) dintre cele existente astăzi în Botoşani.
A fost clădită după modelul bisericii lui Ştefan cel Mare "Popăuţi", în formă de cruce cu turnuleţ la mijloc şi cu intrare pe latura de nord. Este o construcţie de proporţii reduse. Este împodobită, cu predominarea culorilor de verde şi galben, aşezate în formă de brâie împrejurul bisericii aproape de acoperiş.
Decoraţiunea interioară a fost simplă, fără picturi pe pereţi. Pe jos era pardosită cu lespezi de piatră care au rămas până astăzi. Prima clopotniţă a fost construită din lemn la poarta bisericii.
Cu timpul, biserica a suferit unele transformări în urma reparaţiilor ce i s-au făcut, fiind încercată adeseori de focuri şi cutremure.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este declarat patronul şi ocrotitorul oraşului Botoşani.
Biserica "Sfântul Gheorghe" este legată de una din peceţile vechi ale oraşului, sigiliul având simbolul "Sfântul Gheorghe călare pe cal omorând balaurul cu o suliţă" din anul 1780 şi poartă înscrisul: "Pecetea târgului Botoşani afierosit la Sfântul Gheorghe, 1780", aceasta găsindu-se pe o jalbă înaintată Domniei de către locuitorii târgului, în care se plângeau de necazurile ce le aveau din cauza arhimandritului grec Inochentie, egumenul mânăstirii Popăuţi.
Biserica "Sfântul Gheorghe" din Botoşani este o clădire de proporţii reduse, fără multe elemente decorative şi fără picturi. Este o construcţie tip moldovenească , urmând, cu neînsemnate deosebiri, linia lăcaşurilor de închinare orăşeneşti mai vechi. Se aseamănă cu bisericile din grupul "Sfântul Nicolae" din Dorohoi, Popăuţi, "Precista" din Bacău, "Sfântul Ioan" din Vaslui şi "Sfântul Nicolae" din Iaşi, dintre toate, cel mai mult cu cea din Dorohoi, având amândouă planul cel mai simplu, iar de la Popăuţi s-a inspirat pentru mai multe puncte.
Biserica "Sfântul Gheorghe" este o construcţie de plan triconic, zidită din piatră brută şi cărămidă; piatră cioplită s-a folosit doar la colţurile clădirii, la ferestre şi contraforturi. Bazele turlei, arcadele firidelor şi ale ocniţelor sunt din cărămidă.
Faţada prezintă multiple asemănări cu a unor biserici anterioare. Profilul soclului este destul de simplu. Câte un contrafort este dispus de o parte şi de alta a construcţiei, în dreptul arcului dintre naos şi altar. Absidele sunt decorate cu firide ce se încheie prin arcuri duble. Cele laterale au câte cinci firide, iar absida răsăriteană şapte. Deasupra firidelor de găseşte un rând de ocniţe care înconjoară întreaga biserică.
Turla bisericii, de formă poligonală, se sprijină pe două baze stelate; cea superioară are câte două ocniţe pe fiecare latură, unde de asemenea găsim firide oarbe, iar deasupra ocniţe mici.
Firidele în care sunt ferestre ( 4 din 20 de firide ) sunt mai late şi se încheie prin arcuri duble. Ferestrele sunt dispuse în direcţia punctelor cardinale şi sunt cu chenarul dreptunghiular.
Intrarea în biserică se face printr-o singură uşă, aşezată în zidul de miazănoapte al pronaosului. Uşa este încadrată de un frumos chenar gotic în cerc frânt cu ramă exterioară dreptunghiulară; deasupra fiind pisania. O particularitate a chenarului sunt acele pietre cu câte un cerc însemnat pe ele care împodobesc cele două colţuri. Se observă că partea exterioară a chenarului are un rost în axa uşii pe când la rândul de pietre exterioare există o cheie.
Interiorul este împărţit, ca la toate bisericile orăşeneşti: pronaos, naos şi altar.
Pronaosul bisericii, supralărgit în comparaţie cu naosul, este luminat de două ferestre mari cu ancadramente de factură gotică, dispuse în pereţii de la sud şi vest, acoperit de o boltă semisferică.
Din pronaos se pătrunde direct în naos, peretele median fiind scos şi aici.
Elementul esenţial al naosului îl constituie bolta peste un rând de patru arcuri în plin centru se înalţă un al doilea rând de arcuri dispuse în diagonală, pe acest din urmă sistem de arcuri şi pe pandativii superiori sprijinindu-se turla bisericii. Cele două ferestre ale naosului sunt în arc frânt, dar mai mici decât cele din pronaos.
În altar, cu bolta în sfert de sferă, lumina pătrunde printr-o singură fereastră dispusă în ax, asemănătoare cu cele din naos. În latura de nord a absidei este înscrisă, în grosimea zidului, nişa proscomidiarului, iar în partea opusă nişa diaconiconului.
Ambele nişe sunt luminate de ferestre mici.
Scheletul catapetesmei datează din anii 1921-1922, fiind din lemn artistic lucrată. Icoanele din catapeteasmă sunt pictate în ulei pe lemn de un pictor al cărui nume nu se poate descifra şi de Grigore Zugravu în anul 1733 iunie 20, având fondul suflat cu aur.
Parohul Bisericii "Sf. Gheorghe" este Pr. Dumitru-Florentin Mateciuc, nascut pe 9 octombrie 1964, licenţiat al Facultăţii de Teologie Bucureşti.
