S-a născut pe 21 decembrie 1938, în casa căpitanului Marcu Mărculescu, medic la regimentul din Aiud, şi a soţiei sale Eugenia Despina Banos. A copilărit la Craiova, în casa bunicilor. După liceu s-a înscris la Facultatea de Teatru „I. L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa prof. Alexandru Finţi.
A fost colegă cu Margareta Pogonat, Monica Postolache, Smaranda Manoliu, Ion Dichiseanu, Sergiu Tudose, Stelian Preda, Cornel Revent şi Romel Stănciugel.
După absolvire, toată seria a fost trimisă la Botoşani. ”Nu uit drumul de la gară spre teatru, eu plângeam, iar Ion Dichiseanu, colegul meu, cânta: «Nu plânge fată dragă, nu mai plânge…»”, își amintea mai târziu Adela Mărculescu venirea în orașul moldav.
La Teatrul de Stat din Botoşani a jucat, în perioada1957 – 1959, în cel puțin trei spectacole: „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale, regia Alexandru Finţi; „Vicleniile lui Scapin”, de J.B.P. Molière, regia David Esrig; „Mincinosul”, de Carlo Goldoni, regia Radu Miron.
Nu a durat mult timp și Toma Caragiu a dus-o la Ploieşti. Peste ani, Zaharia Stancu, directorul de atunci al Teatrului Naţional din Bucureşti, a văzut-o și i-a spus: „Fetiţo, din toamnă am să te iau la Bucureşti, la Naţional, la mine”.
”Visam să ajung o mare tragediană. Eram convinsă că doar asta mi se potrivea. Priveam cu neîncredere la toţi cei care-mi spuneau, cum a făcut-o şi Liviu Ciul ei, că aş fi extraordinară într-un teatru bulervardier, într-o comedie… E greu să faci comedie. Nu numai că trebuie s-o simţi, s-o guşti şi s-o trăieşti tu, dar s-o transmiţi dincolo de rampă, în întunericul sălii unde te ascultă sute de fiinţe neîndurătoare cu falsul. E mai greu. Vorbesc de comedia de bună calitate. În special când viaţa îţi oferă cu predilecţie sarcasm, în cel mai bun caz tragi-comedie de un gust îndoielnic şi multă, foarte multă indiferenţă. Şi indiferenţa este duşmanul numărul unu al unui artist. Mai ales în comedie. Nu cred că cel care e mai trist e şi cel mai bun comic. Nu. Cel mai puţin indiferent. Greu să-ţi fie suflet plin atunci, şi din prea plinul tău să reverşi asupra celui ce-ţi stă dinainte”, mărturisea actrița.
Adela Mărculescu a devenit actriță a Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București în anul 1964, scenă căreia i-a rămas credincioasă mai bine de 60 de ani și pe care a slujit-o cu o dăruire exemplară, până în ultimele clipe ale vieții.
Şi-a început cariera pedagogică la I. A. T. C în 1963 la catedra de dans a Verei Proca, apoi la tehnica vorbirii, catedra Sandinei Stan. Din 1992, este conferenţiar la Universitatea Hyperion, catedra „Actorie”, mai apoi la „Tehnica vorbirii ”.
A jucat în numeroase filme („Șapte băieți și o ștrengăriță”, „Declarație de dragoste”, „Alo, aterizează străbunica!”, „Surorile”), fiind remarcată pentru distincția sa, pentru eleganța interpretării, pentru vocea infonfundabilă. A colaborat cu regizorii: Mircea Veroiu, Nicolae Corjos, Dinu Cocea, Gh. Turcu, Ion Popescu Gopo, Iulian Mihu, Mihai Constantinescu, Gustavo Graef Marino, Geo Saizescu.
Până în acest an, publicul s-a bucurat de prezența sa pe scenă în repertoriul curent al Teatrului Național din București: Doamna Boyle în „Cursa de șoareci” de Agatha Christie (regia Erwin Șimșensohn) și Chiriachița în „Titanic vals” de Tudor Mușatescu (regia Dan Tudor).
”Prin plecarea Adelei Mărculescu, cortina coboară peste o întreagă epocă de aur a teatrului românesc. Ne plecăm cu adâncă recunoștință în fața memoriei sale. Dumnezeu să o odihnească în pace! Condoleanțe familiei îndurerate!”, a transmis colectivul Teatrul Naţional "I. L. Caragiale" Bucureşti.
Trupul neînsuflețit al marii actrițe va fi depus vineri, 24 iulie, la Biserica Sfântul Gheorghe din București, unde toți cei care au admirat-o, au aplaudat-o și au fost atinși de arta sa îi vor putea aduce un ultim și pios omagiu începând cu ora 12:00.
Înmormântarea va avea loc la Cimitirul Bellu, sâmbătă, 25 iulie, de la ora 10:00.
Dumnezeu să o ierte!