Daca am avea mintea concentrata spre fiecare cuvant al lor, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni ca si inainte de a ne ruga, nu se intampla nimic inlauntrul nostru.
Ma uit in biserica la noi: se fac rugaciuni, se face Sfanta Liturghie - care e cea mai mare rugaciune a Bisericii - se tine un cuvant despre rugaciune sau despre altceva, insa dupa ce a incetat slujba, se face harmalaie in biserica. Fiecare vorbeste cu totul altceva decat cuvantul sau rugaciunea spusa, dovada ca n-a ramas aproape nimic in mintea si in inima celor care au ascultat, pentru ca au fost mereu distrati, risipiti.
De aceea, e nevoie in rugaciunile noastre spuse cu glas tare sau in taina sau in soapta sa fim concentrati la fiecare cuvant; daca nu reusim sa fim atenti, repetam rugaciunea de cate ori e nevoie. N-are raspuns din partea lui Dumnezeu rugaciunea spusa numai cu buzele. Despre rugaciunea spusa fara de atentie, Mantuitorul spune: "Ma cinstiti numai cu buzele, iar cu inima fiind departe de Mine."
Scopul rugaciunii, si al rugaciunii lui Iisus in special, este sa ne conduca spre centrul fiintei noastre, spre locul unde Dumnezeu e ascuns in noi. Domnul Hristos ne spune ca Imparatia lui Dumnezeu e inlauntrul nostru, la fel si Sfantul Pavel: "Voi sunteti temple ale Duhului Sfant" (I Cor. 3, 16).
In noi locuieste Duhul Sfant; imparatia lui Dumnezeu e in noi. Aici chemam pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe ceilalti sfinti invocati in rugaciune, si daca mintea este in alta parte, aceste sfaturi si indemnuri nu se intorc catre noi, ci raman plutind in vazduh, nu ne folosim de ele. E ca si cum ne-am uita intr-o vitrina incarcata cu toate bunatatile, dar intre noi si ele ramane un geam si nu putem pune mana pe ele. Asa si rugaciunile noastre: sunt despartite de noi prin neatentie, ca printr-un obstacol care se pune intre noi si rugaciunea noastra. Acest obstacol sa nu fie!
Parintele Sofian Boghiu
