Inca de la 17 ani cand s-a inscris la facultate, i-au aparut insomniile care-l transformau parca `intr-un demon`, iar gandul obsesiv la moarte il urmarea "chiar si atunci cand manca". Intors la Sibiu, in prima vacanta de studentie, pe stada Spinarea Cainelui, "ma plimbam noaptea, eram ca o stafie si oamenii din acest orasel credeau ca am mintea zdruncinata. Si atunci mi-am spus: Trebuie sa scrii o carte!".

Iar sase ani mai tarziu, apare "Pe culmile disperarii", prima sa carte, pornind astfel in viata, la drum, in "cautarea infinita de sine", unul dintre scriitorii si filosofii romani cei mai eminenti pana in prezent: Emil Cioran.

In 1936, isi incearca si vocatia de pedagog, astfel ca va preda, pentru prima si ultima data in viata sa, ca profesor de filozofie la Liceul "Andrei Saguna" din Brasov. "Timp de un an am predat filozofia intr-un liceu. Dar fusesem poreclit aproape «dementul»: intr-o zi am fost surprins invatandu-i pe copii ca totul este bolnav, pana si principiul identitatii... Cand am plecat de la Brasov, directorul liceului s-a imbatat de bucurie ca a scapat de mine", povesteste Emil Cioran, un Nietzsche contemporan trecut pe la scoala moralistilor francezi, asa cum il descrie Gabriel Liiceanu in "Itinerariile unei vieti: E.M.Cioran".

 Nu a acceptat sa i se acorde premii literare (Sainte-Beuve, Combat, Nimier) si a refuzat remuneratii de mii de franci. Singurul premiu acceptat de el este si primul care i se ofera pentru debutul francez - Premiul Rivarol, in 1950. "Nimic nu seamana mai mult cu neantul decat gloria la Paris! Nu-mi vine sa cred ca am ravnit si eu la asta! Sunt insa lecuit pe veci".

 Despre viata sa, Emil Cioran afirma ca "am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viata pe care am vrut-o: libera, fara constrangerile unei profesii, fara umilinte usturatoare si griji meschine. O viata de vis, aproape, o viata de lenes, cum nu sunt multe in acest veac. Am citit mult, insa numai ce mi-a placut, si daca m-am straduit sa scriu si eu carti, efortul mi-a fost rasplatit de satisfactia ca nu m-am abatut, in ele, nicio clipa de la ideile si gusturile proprii. [..] Marele succes al vietii mele e ca am reusit sa traiesc fara o meserie. In fond, mi-am trait viata destul de bine. M-am prefacut ca a fost un esec. Insa n-a fost".

Celor care doreau sa afle cum se poate ajunge scriitor, Emil Cioran le adresa mesajul: "Trebuie sa va scoateti din cap toate gandurile legate de cariera, bani si succes. Un scriitor nu poate trai decat sarac, fara putinta de a purta de grija unei familii".
 

Sursa AICI

CITEȘTE ȘI: "NOAPTEA TRECUTĂ! O bunică de 91 de ani a rămas fără locuință, după un puterni..."