Sunt un botosanean care a plecat de acasa ca sa cucereasca lumea! Ma intorc la Botosani din ce in ce mai rar, dar cu multa bucurie. Ultima data cand am revenit aici, minivacanta in orasul copilariei mele, s-a suprapus fericit cu Zilele Teatrului "Mihai Eminescu". Am profitat din plin de aceste "Zile...". 

Cu emotia regasirii unui loc iubit, am intrat in foaierul teatrului copilariei si adolescentei mele, locul unde am inceput sa visez sau sa cochetez cu ideea de a fi actor: Teatrul "Mihai Eminescu" din Botosani, aflat la ceas festiv.

Spectacolul prin care s-a produs reintalnirea mea cu teatrul botosanean este "Moartea lui Gonzago", de la Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Iasi, in regia lui Andro Enukidze. Moartea lui Gonzago e povestea actorilor de care Hamlet se foloseste pentru a demasca crima unchiului sau Claudius..., un exercitiu de admiratie pentru actor si teatru, si, in acelasi timp, pentru autorul lui Hamlet. Asa il percep eu. Ion Sapdaru da aici un recital actoricesc in rolul lui Charles-actor si director de teatru. Am vazut in jocul lui umor copios, emotie, constiinta a ceea ce inseamna sa fii actor, dragoste imensa pentru arta actorului, voluptatea de a spune si juca un text bun. Dar nu e singurul care face un personaj... Emil Coseriu este un Polonius intrigant si veros, unul dintre cei mai buni vazuti de mine, pe acelasi loc (in inima mea) cu Anton Tauf de la Cluj, in Hamletul lui Vlad Mugur. Insa merita felicitarile cele mai sincere toata distributia. Chiar daca la final, in culise, cand l-am intalnit pe Ion Sapdaru, am simtit din tot sufletul sa-l felicit in special pe domnia sa, sa-i iau mana si sa imi ating fruntea. Am facut-o!

Firea mea distrata mi-a jucat iar o festa si am ratat un spectacol pe care imi propusesem demult sa-l vad si in varianta de la Botosani: "Fluturii sunt liberi" - in regia lui Vlad Cepoi. Nu am consultat programul teatrului, am mizat pa faptul ca spectacolul se va juca sigur la ora 19:00, ora obisnuita la care incep spectacolele. Reprezentatia avusese loc la orele 17:00 (!). Data viitoare!...

In a doua mea descindere la "Zilele Teatrului" am vazut "Viforul" - in regia lui Marius Rogojinschi. Mi-a placut foarte mult viziunea umana a regizorului si felul in care a exploatat contrapunctul comic. Felicitari domniei sale si actorilor!

Am plecat spre Biserica "Sfantul Gheorghe" sa vad "Apus de soare" de Barbu Stefanescu Delavrancea, in regia lui Marius Rogojinschi, putin sceptic, crezand ca o sa ma plictisesc, intrebandu-ma cine mai are azi nevoie de teatru medieval sau de drama istorica. Azi se cauta altceva. M-am inselat. Am urmarit povestea cu sufletul la gura, la fel ca tot publicul prezent.

 Celebrul monolog al domnitorului Stefan ("Moldova n-a fost a  mea si nu e a voastra...") l-am auzit soptit cu mandrie din mai multe locuri din public, odata cu domnitorul, iar scena finala, cand Maria Sa trece in cealalta lume, dus de mana de Batrana (Doamna) in Negru si la gat cu mantia neagra si lunga ca o curgere a Styxului, mi-a adus o emotie coplesitoare. Am parasit repede spatiul pentru a ma rupe de atmosfera "Apusului de Soare"...

Celor care ma vor acuza ca exagerez si ca sunt patetic le fac invitatia de a vedea piesa, daca nu au facut-o inca. Eventual sa astepte pana cand se va juca din nou la Suceava, in decorul autentic asigurat de ruinele Cetatii de Scaun... Cui datorez(am) oare atata emotie? Sa fie de vina exceptionala regie a domnului Marius Rogojinschi?! Sa fie de vina jocul actorilor?! Poate energia buna din curtea bisericii "Sfantul Gheorghe", sentimentul de patriotism local sau zonal?...

Doar intrebari retorice, avand rostul de a sublinia partile pozitive ale acestui spectacol. Cred ca toate lucrurile enumerate la un loc si inca altele, care scapa perceptiei mele. Sa ma iertati! Felicitari!

Ultimul spectacol pe care am reusit sa-l vad la "Zilele Teatrului..." a fost "Amadeus", in regia lui Alexandru Vasilache. Un spectacol de miscare, un spectacol in alb si negru, in care rolul principal il detine personajul colectiv si unde cuvantul apare rar si doar cand e necesar - povestea marelui compozitor visata de Alexandru Vasilache. Poezie in miscare... miscare intru poezie!... Maestrul disputat de ingerul bun si de ingerul rau... Un spectacol care iti bucura privirea si auzul. Nu pot sa-l povestesc. Mergeti sa-l vedeti!
Stiu ca la finele lunii octombrie vor avea loc la Bucuresti, la Teatrul National, Zilele Teatrului "Mihai Eminescu". Trupa teatrului va pleca in capitala si cu "Amadeus". Nu ma indoiesc ca va fi bine primit. Le doresc succes colegilor mei! Eu voi fi sigur in sala, sa-i sustin!

Inchei felicitand oamenii cu putere de decizie din Botosani pentru ca ocrotesc teatrul si pentru ca au reusit intotdeauna sa gaseasca in bugetul local resurse pentru el. Cu atat mai mult merita felicitati in vremuri de criza! Cred ca e o dovada de respect pentru cei care i-au ales in pozitiile pe care le ocupa si in aceeasi masura o dovada de respect pentru ei insisi.

Inchei felicitandu-l pe domnul director, Traian Apetrei, pe care eu il stiam ca jurnalist, pentru atentia pe care stie sa o acorde actorului si culiselor teatrului. Ma inclin cu admiratie in fata colegilor mei care m-au facut sa fiu mandru ca sunt botosanean!  

Am scris aceste randuri la invitatia unui om a carui "arta de a trai" o apreciez foarte mult si cu care, in urma cu mai multi ani, am avut onoarea de a fi coleg. Iertare daca am nedreptatit pe cineva sau daca mi-am permis sa emit mici pareri! Sunt gandurile unui om si actor, nu ale unui cronicar de teatru.
 
In final mai am un gand pe care unii il vor considera o blasfemie: linistea care mi se instaureaza in suflet cand intru intr-un teatru e asemanatore celei pe care o am cand intru in biserica. Mai ales daca teatrul e gol... Desi unii ma vor contrazice poate, eu cred ca Dumnezeu e intotdeauna prezent in amandoua... (iar daca nu poate El, trimite macar un inger in teatru)...

La multi ani de teatru!

 

 

"Actor apreciat al Teatrului Tony Bulandra din Târgovişte, Radu Ciobanasu a studiat actoria la Cluj, iar acum se avântă cu mult curaj în acest sport extrem al teatrului, improvizaţia.

O experienţă importantă pentru el a fost primul rol principal de pe marile ecrane, rolul poliţistului din filmul lui Mircea Daneliuc: Legiunea străină". (www.improvisneyland.wordpress.com)
 

VEZI SI RADU CIOBANASU, UN BOTOSANEAN IN LEGIUNEA STRAINA