În primul rând, numele de afiş al producţiei teatrale elimină cu totul acţiunea de "îmblânzire", titlul fiind simplu, chiar lipsit de dinamism: "Scorpia". Deşi, în întregul său, spectacolul nu este decât un îndelung proces de îmblânzire, un parcurs psihologic de cunoaştere reciprocă, indiferent de tipul de relaţie în care intervine reciprocitatea. În fapt, Scorpia se regăseşte în fiecare dintre personaje, la fel cum blândeţea stă ascunsă în fiecare dintre ele. Iar situarea acţiunii într-un plan atât de greu de "îmblânzit" cum este lumea rockerilor a fost, de departe, cea mai mare provocare a spectacolului.
Pentru că, prin prezenţa rockerilor pe scenă, cu toate accesoriile pe care o astfel de abordare le implică (costum, atitudine, dans, muzică, spectacol-concert), se deschide o altă latură a socialului, cea a prejudecăţilor care vin, de această dată, dinspre public. Or, regizorul introduce publicul în acest proces de îmblânzire-capcană. Pentru că, dincolo de duritatea atitudinii exterioare, dincolo de decibelii asurzitori uneori, ies la iveală iubiri sincere, dovezi de loialitate, manifestări afective înduioşătoare. În balanţă, regizorul o aşază pe Bianca, sora Catarinei (interpretată strălucit de Gina Pătraşcu). Sub veşmintele albe, fastuoase, se ascund viclenii, durităţi sufleteşti greu de anticipat.
"Spun o poveste în care totul este construit în jurul acestei relaţii de iubire nebună, de iubire dementă, de iubire la prima vedere dintre Catarina şi Petruchio, iubire care se naşte din aceea că s-au întâlnit două suflete pereche, doi oameni care empatizează perfect, doi oameni care sunt unul oglinda celuilalt şi tocmai din acest motiv a putut să aibă loc această explozie fantastică, amândoi fiind firi puternice - ceea ce duce şi la un aşa-zis conflict, la un aşa-zis război. Dar, de fapt, este un conflict şi un război provocat de faptul că fiecare dintre cei doi actanţi din cadrul acestei relaţii doreşte să afle dacă merită să meargă mai departe în cadrul acestei relaţii şi dacă cel din faţă chiar iubeşte cu adevărat. Acesta este "războiul" din povestea pe care o aducem în scenă", spune Cristian Gheorghe, actor, regizor şi director al Teatrului "Fani Tardini" din Galaţi.
Regizorul gălăţean Cristian Gheorghe vine cu acest spectacol după ce a montat, tot în Teatrul Eminescu, "Avarul", de Moliere, aşadar un cunoscător al trupei de la Botoşani. Un spectacol în care actorul Bogdan Muncaciu are o evoluţie de excepţie. Însă, dacă în Avarul a uimit, în "Scorpia" a triumfat. Bogdan Muncaciu devine, de la un rol la altul, de la un spectacol la altul, unul dintre actorii de forţă pe care Botoşanii i-au avut în ultimii 10 ani. Dacă cele două personaje principale, Petruchio şi Catarina – Valentin Popa şi Cristina Ciofu - se completează şi se echilibrează reciproc prin jocul bine dozat atât tehnic, cât şi emoţional, Bogdan Muncaciu este cel care dă greutate celeilalte părţi a spectacolului, cea de compoziţie, de fineţe a detaliilor, de interpretare. De altfel, viziunea regizorului s-a mulat foarte bine pe disponibilităţile artistice ale fiecărui actor din distribuţie, creând personaje extrem de credibile, bine conturate şi structurate tehnic.
Catarina (Cristina Ciofu) umple scena prin prezenţă, domină prin forţă, fără să apeleze la gesturi ample, la demonstraţii inutile. De altfel, relaţia ei cu Petruchio (Valentin Popa) se bazează tocmai pe această relaţie, pe o înţelegere reciprocă la care publicul are acces, este părtaş."Am gândit o Catarina care nu este defel sălbatică, ci are o viaţă care o face să fie sălbatică şi rea. Rea în aparenţă, rea pentru că este o inadaptată, la fel ca şi Petruchio, este o vulnerabilă şi atunci şi-a creat o platoşă de aşa-zisă răutate, de sălbăticie, de îndărătnicie, numai în acest fel putând lupta cu urâţenia din jurul său", spune regizorul spectacolului.
Marius Rogojinschi, Ioan Creţescu, Sorin Ciofu, Vlad Volf, Gina Pătraşcu, Lidia Uja, Alexandru Dobynciuc au reuşit să lege toate elementele – de la costum, machiaj, atitudine, joc, la structură psihologică – şi să scoată la suprafaţă caractere, stări, sentimente greu de anticipat.
Coregrafia semnată de Victoria Bucun, costumele Alinei Dincă Puşcaşu, împreună cu decorul creat de Mihai Pastramagiu, au întregit un spectacol despre care se poate spune că este extravagant. Că produce haos pe scenă. Că nu a pierdut ocazia de a fi, în contextul extrem de sensibil al provocărilor occidentale, chiar şi "Political Correctness". Un spectacol care, mai mult de a rezolva problemele, pune pe tapet prejudecăţile fiecăruia. Şi depinde de fiecare în parte cum şi le "îmblânzeşte".
4 și 5 iulie 2015, Teatrul "Mihai Eminescu" Botoșani
"Scorpia", după "Îmblânzirea Scorpiei", de William Shakespeare.
Regia: CRISTIAN GHEORGHE
Decor: Mihai Pastramagiu
Costume: Alina Dincă Puşcaşu
Coregrafia: Victoria Bucun
Compoziţii muzicale: Ciprian Braşoveanu
DISTRIBUȚIA: CRISTINA CIOFU * VALENTIN POPA * VLAD VOLF * ALEXANDRU DOBYNCIUC * SORIN CIOFU * IOAN CREȚESCU * BOGDAN MUNCACIU * MARIUS ROGOJINSCHI * GINA PĂTRAȘCU * LIDIA UJA * CRENOLA MUNCACIU * ALEXANDRA VICOL
Dansatori: Ana Baciu, Anamaria Codiţă, Ştefana Feciuc, Iulia Ispas, Raul Poamă-Neagră, Claudiu Simionesei, Theodor Şoptelea, Nadia Străchinaru
