Pelerinul: BinecuvântaÈ›i, Părinte.
Părintele: Domnul să te binecuvânteze, fiul meu. EÈ™ti singur?
Pelerinul: Din păcate, sunt singur. Oamenii m-au părăsit.
Părintele: Te-au părăsit sau i-ai părăsit? ÎÈ›i pare rău că eÈ™ti singur?
Pelerinul: Da, sunt singur È™i îmi pare rău de aceasta. Însă jur, nu sunt eu de vină. Eu îi iubesc pe oameni, pe toÈ›i oamenii, chiar È™i pe cei străini, sunt pregătit să mă jertfesc pentru omenire, însă nu pot să iubesc un om anume. De îndată ce se aÈ™ează cineva lângă mine, mă tulbur. Mă deranjează ceea ce spune, ceea ce face È™i nu îl suport. SfârÈ™esc prin a face companie doar cu mine însumi. Am intenÈ›ii bune, crede-mă, Părinte, dar nu pot să îi suport; aceasta este nefericirea mea.
Părintele: Fiule, se vede că eÈ™ti un om bun È™i este evident că suferi. Spune tot, pentru a te despovăra. Iisus, care te aude, te va milui È™i îÈ›i va da bucuria vieÈ›ii. Doar să spui adevărul, căci omul se primejduieÈ™te mult din cauza propriilor lui minciuni. Și, un sfat înainte să începi: nu te iubi exagerat pe tine însuÈ›i È™i să nu vrei să te îndreptățeÈ™ti întotdeauna.
Pelerinul: Sunt bun, Părinte. Iubesc întreaga umanitate. Vreau să mă jertfesc pentru toÈ›i. Visez la o societate fericită È™i să fiu eu cauza acestei fericiri. Însă celălalt, omul concret pe care îl întâlnesc pe drumul vieÈ›ii mele, îmi năruieÈ™te toate aceste vise. Am vrut să mă căsătoresc; nu am făcut acest pas È™i trăiesc singur. Mi-a fost frică că nu voi găsi o femeie cu care să mă potrivesc. Am vrut să am mulÈ›i prieteni, însă nu am È™i trăiesc singur. Pe drum, venind la mănăstire, mă rugam È™i ceream: Vino, Tu, Cel singur la cel singur! Vorbeam de unul singur. Oare se va milostivi de mine Dumnezeu? Èši-am spus tot adevărul: iubesc omenirea, dar nu pot să îl iubesc pe aproapele.
Părintele: Fiule, eÈ™ti sincer, dar faci o greÈ™eală, fără să È™tii. Nu iubeÈ™ti pe nimeni, cu o excepÈ›ie: te iubeÈ™ti pe tine însuÈ›i. Ai spus: Vino, Tu, Cel singur, la cel singur! Aceasta, fiule, o spunea un sfânt către Iisus. Însă Iisus vine luând chipul unui om de lângă noi È™i mai ales chipul unui om care se află în necaz. Tu, cel laÈ™, care nu suporÈ›i pe nimeni, nu ai dreptul să-L chemi pe Cel singur ca să te viziteze. Dacă vei accepta omul de lângă tine, atunci te va vizita Singurul pe care L-ai chemat. Celălalt, chiar È™i când ne deranjează, este mijlocul mântuirii noastre. Iisus a învățat această iubire, iubire care nu cere nimic în schimb. Ceea ce ai spus, că iubeÈ™ti omenirea, dar nu poÈ›i să iubeÈ™ti omul concret, e egoism ascuns, iubire de sine, care te lipseÈ™te de raiul care e celălalt.
Să-È›i aduci aminte întotdeauna adevărul pe care pustiul l-a arătat: Nu se poate omul mântui altfel decât prin aproapele lui.
(Extras din "Responsabili pentru toate", arhim. Nectarie Antonopoulos,(trad. de pr. dr. Staicu Ciprian-Ioan) Edit. Egumenița, 2010)
