"Când vei fi ocărât de cineva, sau disprețuit în vreo privință oarecare, fii cu luare-aminte dinspre gândurile mâniei, ca nu cumva, despărțindu-te de dragoste din pricina supărării, să te așezi în ținutul urii.
 
Când vei suferi pentru vreo ocară sau necinste, să știi că te alegi cu mult folos. Căci prin ocară e alungată de la tine slava deșartă.
 
Precum amintirea focului nu încălzește trupul, așa credința fără dragoste nu lucrează in suflet iluminarea cunoștinței.
 
Precum lumina soarelui atrage ochiul cel sănătos, așa și cunoștința lui Dumnezeu atrage spre sine în chip firesc mintea curățită prin dragoste.
 
Minte curată este aceea care s-a despărțit de neștiință și e luminată de dragostea dumnezeiască.
 
Suflet curat este acela care s-a eliberat de patimi și se bucură neîncetat de dragostea dumnezeiască".
 
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste (întâia sută), 29-34, în Filocalia II, traducere din greceşte, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2008)
 

CITEȘTE ȘI: "Adevărul despre răscoala de la 1907. Cum a început revolta și cât de antisemită..."