Faptul ca nu gasea o slujba potrivita il marca psihic, alegand tot mai mult izolarea de prieteni si de societate. Internetul era singura lui iesire din singuratatea autoimpusa si aproape unicul dialog cu cei de varsta lui. Astfel stand lucrurile, am inceput sa ma rog pentru rezolvarea acestei probleme bunului Dumnezeu, Fiului sau iubit si Sfintei Fecioare Maria, dar si altor sfinti pe care i-am simtit aproape de sufletul meu. Sperand ca Sfantul Nectarie ma va auzi, am inceput sa citesc zilnic Acatistul Sfantului Nectarie, rugandu-l sa-l ajute pe fiul meu sa-si gaseasca un serviciu bun si, mai mult, si o prietena care sa-i descopere fondul sufletesc deosebit si sa-i readuca zambetul tineresc.
Am inceput sa ma rog, si chiar daca in timpul rugaciunilor, gandurile, marcate de stresul cotidian, zburau ca pasarile, continuam sa ma rog, in speranta ajutorului divin. Imi propusesem ca timp de 40 de zile sa citesc acest frumos acatist si astfel sa ma apropii mai mult de Sfantul Nectarie. Dupa trei saptamani, au inceput sa apara primele semne ale ajutorului sau: se contura perspectiva unui serviciu, iar fiul meu, cu ajutorul unei fete deosebite, regasise frumusetile vietii. La sfarsitul celor 40 de zile in care m-am rugat, am primit in totalitate sprijinul sfantului. Am descoperit astfel ca in aceasta imateriala punte relationala, glasul meu firav si atat de pamantesc a fost auzit de cel caruia in mod special ma adresasem.
Atunci, si mai mult acum, simt nevoia sa-i multumesc si sa vorbesc despre receptivitatea cu care mi-a raspuns. Spun "mai mult", pentru ca, confruntandu-ma, la finele anului 2009, cu o alta problema, deosebit de grava, Sfantul Nectarie a raspuns iar rugaciunilor mele. Problema era diagnosticul de adenocarcinom de prostata pe care sotul meu l-a primit in luna noiembrie 2009, in urma unor investigatii facute la spitalul Fundeni. Am decis atunci sa ma rog zilnic Sfantului Nectarie, ca unui prieten si mijlocitor al acestor rugaciuni catre Bunul Dumnezeu. Am fost convinsa ca ne va ajuta si de aceasta data. Sotul meu, despre care nu pot afirma ca era un obisnuit al rugaciunii in biserica sau al participarii la slujbele liturgice, a inteles ca la bunul Dumnezeu si in rugaciune este speranta, si alaturi de mine a inceput a se ruga zilnic Sfantului Nectarie, ca unui mijlocitor si prieten. Am avut alaturi si sprijinul unui preot cu mare har, care, intelegand stangaciile ortodoxe ale sotului meu, l-a sustinut moral.
La mai putin de o luna de la diagnosticare, se intrezarea deja ajutorul divin, sotul meu fiind acceptat de un renumit chirurg, pentru o interventie novatoare (crioterapia) si salvatoare, ce a si fost realizata, la jumatatea lunii decembrie. Solutia terapeutica aleasa a fost pefecta si recuperarea foarte rapida. Emotiilor mari din timpul interventiei i-au urmat cele care precedau rezultatul analizelor facute periodic, dupa interventie. In tot timpul acesta nu am incetat a ne ruga si spera. Repet: am crezut si cred in ajutorul divin primit prin mijlocirea acestui mare sfant si a altor sfinti, si rezultatul a fost minunat. Interventia este o reusita chirurgicala si o reusita a harului divin. A trecut un an de atunci, sotul meu este sanatos si zilnic se roaga si multumeste pentru ajutor. O iconita a sfantului Nectarie si acatistul sau il insotesc permanent. Si nu pot sa nu ma gandesc cat de infime au fost rugaciunile mele si cat de mare ajutorul primit, cata rabdare, intelegere si iubire daruieste Sfantul Nectarie celor care cred in ajutorul sau si in minunile divine. Ele exista, trebuie doar sa credem in ele si sa gasim, prin rugaciune, puntea de legatura catre mana care ne este intinsa. Dupa aceasta binecuvantare, am dorit cu ardoare sa imi plec genunchii la moastele sfantului, sa calc pe urmele pasilor sai lasati pe pamantul Eghinei, sa vad si sa simt prezenta lui in locurile binecuvantate, prin viata sa sfanta.
Un astfel de pelerinaj necesita insa o suma de care nu dispuneam, si atunci, la indemnul unui alt preot cu har, m-am rugat sfantului sa ma ajute. Si m-a ajutat, reusind astfel sa traiesc una din cele mai impresionante zile din viata mea. Intalnirea, in Grecia, cu Sfantul Nectarie a fost plina de emotie si armonie.
Acum, scriu aceste ganduri de recunostinta, adresate Sfantului Nectarie, care m-a ajutat si a facut din mine un om fericit. Sper ca acest mesaj va da speranta celor care se confrunta cu probleme mai mari sau mai mici si care pot gasi in Sfantul Nectarie si in alti sfinti, un mijlocitor spre ajutorul divin. Acum stiu ca sfintii pot fi prieteni imateriali cu care poti comunica si pe al caror ajutor te poti bizui. Cuvintele sunt neputincioase ca sa redea integral recunostinta mea. Totusi, incerc, spunand "multumesc" din tot sufletul meu.
VIORICA NEDELCU - Bucuresti, Formula AS
