"Rugati-va unii pentru altii" (Iacob 5, 16)
Sfanta Scriptura tine in mare cinste rugaciunea. Pe fiecare pagina vorbeste despre puterea si roadele rugaciunii. In rugaciune se infaptuieste legatura omului credincios cu Dumnezeu. Pentru omul care se afla in starea de rugaciune, Dumnezeu nu mai este numai o tema de gandire, ci o realitate prezenta in fata lui. In momentele de rugaciune crestinul nu este singur, chiar daca nu e in legatura cu nimeni dintre oameni, ci vorbeste cu Dumnezeu, mai bine zis este in dialog cu Dumnezeu, intrucat nu numai el vorbeste catre Dumnezeu, ci si Dumnezeu vorbeste catre el, raspunzand cu fagaduintele, cu asigurarile si cu mangaierile Lui la cererile celui ce se roaga, la grijile si la durerile acestuia.
De aceea, din rugaciune ii vine celui ce se roaga linistire, rabdare, nadejde si inseninare, oricare ar fi necazurile care il invaluie; ii vine rabdare in a suporta greutatile si putere de a starui in efortul pentru invingerea lor. Prin rugaciune, puterea lui Dumnezeu se comunica omului care se afla in convorbire cu El. De cele mai multe ori omul credincios nu se roaga numai pentru sine, ci si pentru altii. Chiar si atunci cand se roaga pentru sine, se roaga sa fie folositor altora. La randul ei, grija pentru altii in rugaciunea lui, dragostea de altii, da un plus de putere celui ce se roaga, face ca rugaciunea lui sa fie si mai calda. Despre puterea deosebita a rugaciunii facute pentru altii amintim cuvintele pline de un bogat si adevarat continut ale Sfantului Apostol Iacob, cuprinse in epistola sa: "Rugati-va unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca multa putere are rugaciunea dreptului in lucrarea ei" (Iacob 5, 16).
Dumnezeu, Care a creat si sustine prin suflet viata si organizarea trupului, Isi comunica puterea intaritoare si sustinatoare a sufletului si prin acesta puterea de sustinere si de refacere a organizarii echilibrate a trupului, prin firul rugaciunii. Prin acest fir se infaptuieste transfuzia de putere de la Dumnezeu la sufletul si trupul nostru. Dumnezeu poate aduce astfel prin rugaciune o indreptare sau o intarire in starea tulburata sau slabita a trupului, facand ca substantele infuzate in el ca medicamente sa se incadreze deplin in organismul trupului si sa-i refaca echilibrul tulburat, sau sa restabileasca acest echilibru chiar si atunci cand substantele medicale infuzate se dovedesc fara efect. De cate ori nu ne spun medicii: trebuie sa-ti mentii curajul, trebuie sa fii optimist, sa ai incredere, trebuie sa te feresti de suparari, nu te lasa deprimat de insuccese, de piedicile ce ti se pun de catre cei ce nu-ti vor binele, de durata bolii! Fara aceasta, medicamentele nu-ti pot fi de mare folos.
Dar cand poate castiga credinciosul mai multa incredere, decat atunci cand simte prin rugaciune ca este in comuniune cu Dumnezeu? Sfantul Apostol Iacob spune direct ca prin rugaciune nu ne vindecam numai pe noi insine, ci si unii pe altii. Aceasta pentru ca rugaciunea facuta pentru altii, cand este insufletita de o mare grija iubitoare fata de ei, este mai puternica decat rugaciunea pentru noi insine. Rugaciunea aceasta este plina de forta si de efect, spune Sfantul Apostol Iacob. Daca rugaciunea in general nu este o simpla insirare de cuvinte, ci e plina de putere, cu atat mai mult rugaciunea pentru altii poarta in ea putere, poarta puterea fiintei noastre, mobilizata si sporita de puterea lui Dumnezeu, spre cei pentru care o facem.
Gandul si cuvantul nostru bun indreptate spre altul ii duc aceluia putere, caci noi nu suntem separati unul de altul in planul nevazut, atunci cand suntem legati prin iubire. Cu atat mai mult ii duc aceluia puterea gandul si cuvantul nostru, cand sunt gand si cuvant de rugaciune, cand il prindem si pe acela in legatura noastra cu Dumnezeu. Atunci, de la noi la el curge nu numai puterea fiintei noastre, ci si puterea lui Dumnezeu care e in noi prin rugaciune.
In rugaciunile ce le facem unii pentru altii nu ne unim numai cu Dumnezeu, ci si unii cu altii in Dumnezeu. Puterea lui Dumnezeu circula atunci in noi. Asa circula puterea lui Dumnezeu in noi toti care ne rugam impreuna si unii pentru altii in vremea Sfintei Liturghii. Si prin insusi acest fapt rugaciunea este o valoare si o mangaiere prin ea insasi. Este o bucurie si o mangaiere sa putem zice unii catre altii ceea ce a spus Sfantul Apostol Pavel: "Sunteti in inimile noastre, ca impreuna sa murim si impreuna sa traim“ (2 Corinteni 7, 3). Propriu-zis, cei ce au pe altii in inima lor si prin aceasta Il au pe Dumnezeu Insusi nu mai mor, sau chiar daca mor, ei sunt vii in vecii vecilor. Si aceasta este Biserica, ca unitate in Dumnezeu: prezenta unora in inimile celorlalti. Aceasta unitate este infaptuita si traita mai ales in rugaciunile unora pentru altii.
Da-ne, Doamne, duhul acestei rugaciuni in toata vremea, ca odata cu aceasta sa avem unirea cu Tine si cu ceilalti, sa avem viata care nu se sfarseste. Caci viata este una cu dragostea si dragostea in veci nu piere. Da-ne sa Te laudam cu o gura si cu o inima, adica in deplina unitate a dragostei neincetate si vesnice. Amin!
Parintele Dumitru Staniloae
