Nu am mai scris o scrisoare de foarte mulÅ£i ani! Poate ÅŸi pentru că ÅŸi eu sunt de foarte mulÅ£i ani pe pământ.

Pă­rinÅ£ii mi-au murit de mult. Nu mai sunt "copilul" nimă­nui, decât al lui Dumnezeu! El mi-a dat o viaţă frumoasă, împlinită ÅŸi cu multe satisfacÅ£ii. Durerea cea mare a fost când fiica mea, cu un copil de 5 ani, a divorÅ£at. A venit acasă cu copilul. Åži-a văzut de serviciu, a făcut o fa­cul­tate, nu s-a recăsătorit, ÅŸi viaÅ£a ei s-a învârtit în jurul "soarelui" ei - băiatul.

Timpul a trecut ÅŸi copilul are azi 20 ani. La 18 ani, în timpul liceului, în clasa XII-a, s-a apucat de etnobo­tanice. AÅŸa i s-a dat viaÅ£a peste cap. Exa­menul cel mai important la vârsta aceea, bacalaurea­tul, nu l-a luat! A rămas acasă: făcea scandaluri, îi tre­buiau bani, bani, foarte mulÅ£i bani. Nu am îndrăznit să-l inter­năm la dezintoxicare de frica unui accident nedorit. A­tunci, pentru că la necaz îÅ£i aduci aminte de Dumnezeu, am început să mă rog la MăicuÅ£a Domnului, la Hristos, fiul lui Dum­nezeu, ÅŸi să-l rog pe Sfântul Nectarie să se roage pentru noi! Am citit Psaltirea, Canonul de po­căinţă către Domnul Iisus Hristos ÅŸi Acatistul Sfântului Nectarie ÅŸi toată viaÅ£a lui.

M-am rugat din tot sufletul, cu lacrimi fierbinÅ£i, de du­rere, să se lase de droguri ÅŸi să-ÅŸi găsească un serviciu.

Rugăciunile mi-au fost ascultate ÅŸi, încet, în­cet, a luat-o pe drumul cel bun. Sim­Å£eam cum mă ajută în rugă­ciuni Sfântul Nec­tarie: era cu mi­ne me­reu, ÅŸtia ce-l rog ÅŸi El ruga pe Măi­cuÅ£a Dom­nului ÅŸi pe Iisus să se uite spre casa noastră.

A venit ÅŸi ziua când a înce­put serviciul! Este mun­ci­tor, serios, s-a maturizat datorită co­legilor cu care mun­ceÅŸte ÅŸi, în primul rând, al patronilor - soÅ£ ÅŸi soÅ£ie - care au înÅ£elegere ÅŸi dragoste. Acum ÅŸtiu că Dum­nezeu îi pune în braÅ£e o pâine fiecărui copil care se naÅŸte.

Continui să citesc cărÅ£ile sfinte ÅŸi să mă rog ÅŸi să mul­Å£umesc cu lacrimi fierbinÅ£i Maicii Domnului, lui Iisus Hristos ÅŸi Sfântului Nectarie, că Dumnezeu nu ne-a uitat ÅŸi a adus liniÅŸtea ÅŸi în casa noastră.

Să ne rugăm tot timpul ÅŸi să încercăm să facem mai mult bine semenilor noÅŸtri, care poate au inima grea de supărare.

Despre Sfântul Nectarie am citit prima dată în "Formula AS", ÅŸi de atunci am senzaÅ£ia că este cu mine, la bine ÅŸi la rău! Îi ÅŸtiu minunile, dar cea mai mare mi se pare că a făcut-o cu nepotul meu. Când aprindeÅ£i o lumâ­nare, gândiÅ£i-vă ÅŸi la Sfântul Nectarie. Nu putem să ajun­gem la Eghina, la mor­mânt, dar să ne gândim că el este cu noi peste tot.

(ELENA, Formula AS)

CITEȘTE ȘI: "Alertă maximă la Spitalul de Copii din Iași: Apă infestată cu o bacterie pericul..."