„Corișorul acesta al nostru este a șasea generație de copii. De 21 de ani, de când am venit în parohie – prima și singura mea parohie – m-am ocupat de copii. Pentru că asta sunt și eu, un copil cu barbă”, povestește părintele Olivian-Mihai Sandu. De curând, s-a întors cu grupul de tineri din Anglia. Acolo a avut câteva spectacole și tabere organizate în parohiile românești. Acum, e alături de „gâgâlici”, cum le spune. Copii veniți de un an la cor, copii veniți de șase, șapte ani... copii mici și copii care au crescut și au devenit cei mai mari dintre cei mai mici – aflați la intersecția dintre corul „gâgâlicilor” și corul celor care au ajuns deja în țări străine. Cu toții au găsit, prin cor, o punte spre lume. Din lumea satului și dintre zidurile bisericii spre săli de spectacole și public din Botoșani, Iași, Cluj, București, Timișoara.
Părintele Olivian vorbește despre numele corului: „Aveți în față niște copii simpli. Nu artiști, nu un cor de profesioniști. De aceea se și numesc «Pur și simplu». Pentru că ei sunt puri și simpli. Ce au în suflet, aia vă dau. Ei nu vă mint, nu joacă la două capete. Sunt curați la suflet și modul lor simplu de a fi dă valoare și complexitate”.
Copiii nu cântă colindele tipice unor copii – cântecele moderne, care mai exagerează, uneori, în ton și în veselie. Însă cele aproape 30 de colinde conțin versuri de la Cenaclul Flacăra și de la Tudor Gheorghe, de la Ștefan Hrușcă și Paula Seling. Sunt versuri profunde rostite, pur și simplu, în glas melodios de copii care-ți deschid sufletul și ți se așază la inimă. „Noi am surprins Crăciunul diferit. Copiii sunt foarte receptivi să-l înțeleagă și versurile acestea atât de frumoase și atât de puțin cunoscute, din păcate, sună altfel din gura lor. Transmit! Dau o emoție extraordinară către public. Astfel, spectacolul nostru se leagă ca o poveste frumoasă. Venim și-L aducem pe Hristos și-L împărțim pe Hristos cu toți cei care ne ascultă. La un moment dat, dăm impresia că se termină spectacolul – dar atunci începe partea a doua. Și mai există și o a treia parte! Copiii aceștia pot susține un spectacol de două ore și vă promit că nu aveți timp să vă plictisiți”, spune cu entuziasm părintele Olivian Sandu.
E rodul muncii sale acolo, dar nu-și atribuie vreun merit, ci doar dă slavă lui Dumnezeu că, urmând slujirea preoțească, dar și dragul său de muzică, a avut șansa de a da și altora șansă. O posibilitate de evadare din munca și din rutina zilnică, din drumul bătătorit de treburi specifice, mai ales acum mulți ani, copiilor de la sat. A împrietenit copiii între ei, copiii cu muzica și copiii cu Dumnezeu. „Prin cor am câștigat copiii, prin copii am câștigat părinții” – vorba aceasta rezumă, într-o propoziție, o viață și o misiune.
Cu bucurie și conștiinciozitate, cu asumare a misiunii, dar și cu lăsare în voia lui Dumnezeu, părintele Olivian Sandu și copiii săi își urmează calea și repetițiile.
Cei mici și părintele Olivian sunt o prezență obișnuită la Reședința Mitropolitană din Iași. O prezență care fericește de fiecare dată gazdele – Înaltpreasfințitul Părinte Teofan sau Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul și pe toți cei aflați la acel moment special, să asculte colindătorii.
Continuarea pe doxologia.ro.