Matei Millo, Matilda Pascaly, Mihai Pascaly, Fanny Tardini, Lucia Sturdza si Tony Bulandra, Constantin Nottara, dar si Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu. Cateva nume din galeria de aur a Romaniei, actori care au jucat pe scena Teatrului botosanean.
In anul 2008, Teatrul Mihai Eminescu, una dintre cele mai valoroase institutii de cultura din orasul nostru, a aniversat 170 de ani de existenta teatrala la Botosani.
Colectivul teatrului, cu contributia deosebita a directorilor Traian Apetrei si Volin Costin, au realizat o manifestare aniversara de exceptie. O veritabila sarbatoare culturala, constand in evocarea unor momente din viata institutiei, din sublinierea importantei sale pentru cultura artistica si morala a publicului nostru. In prezenta oficialitatilor, a unor fosti actori ai teatrului si a unui public numeros si generos, conducerea teatrului a oferit diploma de merit pentru unele personalitati ale teatrului, din trecut si din prezent. Recitaluri de teatru au intregit manifestarile aniversare.
Organizare foarte importanta, cu acest prilej, este aparitia volumului "Istoria teatrului la Botosani", de profesorul Stefan Cervatiuc. Autorul este un impatimit studios al izvoarelor istorice referitoare la orasul Botosani. Este unul pentru care scrisul stiintific reprezinta o nota distinctiva si caracteristica. Istoria proiectata in cateva volume, primul volum se refera la perioada 1838 - 1900 si a implicat o activitate de cercetare grea, laborioasa, in fondurile documentare din Botosani si Iasi, timp de mai mult de zece ani. Dar a meritat, pentru ca volumul in cauza aduce la cunostinta publicului toate aspectele importante privind viata teatrala, importanta in evolutia vietii culturale din Botosani, evidentiind persoana unor mari actori si regizori si aspecte ale repertoriului teatral, precum si efectul activitatii teatrului asupra publicului. Cel mai important mi se pare a fi evidenta ca viata culturala a orasului Botosani a fost intotdeauna elevata, contribuind la educarea spirituala a publicului.
Prima fotografie, aflata la finele volumului, reprezinta o casa de pe strada Cuza Voda, in care, mentioneaza textul de sub fotografie: "in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in curtea Bisericii Sf. Dumitru, casa a servit ca local pentru Scoala Publica de Baieti. Aici directorul scolii, Nicolini, cu trupa ce o infiintase, apoi ajutat de Costache Caragiale, a dat primele spectacole de teatru romanesc la Botosani, in toamna si iarna 1838-1839".
Alte fotografii ne ofera imaginile actorilor celebri care au aparut pe scenele din Botosani in secolul trecut: Matei Millo, Matilda Pascaly, Mihai Pascaly, Maria si Petre Velcescu, Fanny Tardini, Ion si Alexandru Vladicescu, Grigore Manolescu. Dar teatrul din Botosani s-a bucurat si de prezenta altor idoli ai scenei romanesti: Petre Liciu, Aglae Pruteanu, Aristizza Romanescu, Agatha Barsescu, Marioara Voiculescu, Lucia Sturdza si Tony Bulandra, Constantin Nottara.
Mai aproape de noi, in urma cu aproximativ 50 de ani, Conservatorul dramatic din Bucuresti, conform uzantelor din acei ani, a destinat Teatrului din Botosani seria de absolventi din acel an. O serie deosebit de talentata din care faceau parte, printre altii, si Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu, Stelian Preda. Prezenta lor a fost nebanuit de importanta pentru spectacolele de atunci.
In secolul trecut, spectacolele de teatru aveau loc la inceput in casele unor locuitori bogati si cultivati. Din 1860 teatrul a fost inzestrat cu local propriu. Se numea Teatrul "Petrache Poenaru". Cladirea in cauza se putea vedea in centrul orasului vechi pana in anul 1980. Cladirea actuala dateaza din 1914. Era un sediu incapator, modern, asemenea Teatrului National din Iasi. Teatrul de atunci avea parter, loje in continuarea parterului si putin mai sus decat el, balcon si galerie, lojele, nebanuit de elegante si atragatoare, capitonate cu plus. Cand pe 8 aprilie 1944 armatele sovietice ocupau orasul, aviatia germana a bombardat si cladirea teatrului. A fost grav avariata si a necesitat eforturi mari pentru restaurare si redeschidere in anul 1970.
Se stie ca repertoriul teatrului contribuie in egala masura cu arta interpretativa la prezenta publicului si la succesul teatral. Din informatiile cuprinse in "Istoria teatrului la Botosani" remarcam multe piese de teatru valoroase artistic si educative, unele facand parte din repertoriul cu importanta internationala. Colectivul condus de Fanny Tardini prezenta la Botosani piesele "Napasta", "Cristofor Columb sau Descoperitorul Americii". In 1878, colectivul teatral al lui Mihai Pascally oferea publicului 12 piese, printre care "Intriga si Amor" (Iubire) de Schiller. Marele actor Grigore Manolescu si colectivul sau teatral prezenta "Dama cu camelii", "Regina Margot", "Idiotul". La 21 august 1888, periodicul "Vocea Botosanilor" anunta interpretarea piesei "Hamlet, Printul Danemarcei" de Shakespeare. In februarie 1881, colectivul lui Matei Millo sustinea un program prelungit, la cererea publicului, interpretand si "Barbu Lautarul" si "Coana Chirita". In iarna lui ianuarie 1891, gazeta "Liberalul" din Botosani scria: "Marele artist Matei Millo, om care si-a sacrificat intreaga viata pentru a ridica teatrul la nivelul unei adevarate arte, a venit inca o data la Botosani pentru a-si lua ramas bun de la aceasta scena si de la acest public pe care l-a vizitat si pe care l-a incantat de mai multe ori".
In 1893, marea tragediana Agatha Barsescu interpreta in Botosani piesa "Onoarea" de Suderman. Anul 1898 a cunoscut in viata teatrului din Botosani interpretarea piesei "Napasta" de I.L.Caragiale. Repertoriul teatrului prezenta si piese mai modeste, pe gustul marelui public si din considerente financiare.
Activitatea teatrului din Botosani a insemnat si spectacole valoroase de opere vocal simfonice, de operete si de concerte instrumentale si de camera. Acestea din urma intregeau seratele literare. La serata din martie 1892 conferentia istoricul A.D.Xenopol despre Romanii din Ardeal, urmand un recital muzical cu lucrari de Rossini, Liszt, Weber. Marea soprana Hariclea Darclee, care a cucerit prin vocea ei marile scene lirice ale lumii, a concertat la Botosani in primavara anului 1893.
In anul 1900, publicul s-a delectat la o serata muzicala cu prezenta vocilor de exceptie a surorilor Teodorini, Elena si Aurora. Opera italiana, si ea prezenta la Botosani, impesionand pulicul timp de o saptamana cu lucrari de Verdi: Aida, Traviata, Trubadurul, Ernani.
Autorul cartii ne reaminteste ca tanarul Eminescu era un spectator daruit teatrului inca de la varsta de 14-15 ani. Ca s-a apropiat de grupul teatral condus de Fanny Tardini si ca la Botosani a devenit sufleorul teatrului in 1869. Atunci s-a indragostit de o tanara si frumoasa actrita si ca atmosfera acestei realtii a avut ecou in poeziile lui Eminescu: La o artista, Venera si Madona, Amorul unei marmure. Curand, afland de prezenta lui Mihai la Botosani, tatal sau a venit si l-a luat grabnic acasa, trimitandu-l la studii la Viena.
Cartea "Istoria teatrului la Botosani" este o realizare deosebita si sub aspectul editarii sale grafice si estetice (materialul scris, caracterele, fotografiile, incadrarea in pagina, etc.), prilej pentru noi de a-l felicita pe autor, asteptand volumul urmator, felicitand si colectivul de conducere al Teatrului Eminescu din Botosani, in mod deosebit pe directorul sau, un distins exponent al scrisului si al vietii culturale, in general.
