Procesiunea a inceput in jurul orei 15.15, de la Biserica "Vovidenia", crestinii parcurgand apoi un traseu care a cuprins Bisericile "Sf. Ioan Botezatorul", "Sf. Nicolae", "Sf. Voievozi" si s-a incheiat la Biserica "Sf. Gheorghe", unde a avut loc o scurta slujba religioasa oficiata de un sobor de preoti, la final, parintele protopop Lucian Leonte oferind un cuvant de invatatura.
Ziua in care Hristos l-a inviat pe Lazar este marcata in fiecare an in sambata premergatoare Floriilor. Invierea lui Lazar este simbolul invierii viitoare a neamului omenesc. Salcia pe care credinciosii o poarta in maini simbolizeaza biruinta vietii asupra mortii. Obiceiul procesiunii exista si inainte de 1947, dar a fost apoi interzis de comunisti, el fiind reluat, de cativa ani, in mai toate orasele tarii.
Cuvantul rostit de parintele protopop Lucian Leonte la finalul procesiunii de Florii:
"Obositi, dar bucurosi! Si nu bucurosi ca ne-am umplut buzunarele si interesele. Cat suntem la Biserica, la slujbele Bisericii, la pelerinajul acesta scump si sfant, ne umplem sufletul de bucurie si speranta. Indiferent cate impotriviri am trait de la viata, de la oameni, de la nestiintele si neputintele noastre, se sterg toate in clipa in care iti deschizi sufletul si calatoresti cu Dumnezeu. Sau, mai bine spus, iesi din timp, din vreme, din lume, lipindu-ti sufletul si inima de Dumnezeu. Pentru ca in clipa in care Il primesti pe Hristos, te desprinzi de toate si te-ai umplut de bucurie. Atunci reusim, fiecare dintre noi, sa sorbim o gura de Har, traim bucuria in cea mai mare intensitate, ne vibreaza sufletele si aceasta bucurie este expresia intalnirii cu Dumnezeu inlauntrul nostru. De aici vin toate celelalte, pacea pe care o castigam, lumina sufleteasca, capacitatea de iertare a aproapelui si de a ajuta pe aproapele, gandul ca suntem si noi capabili sa mergem inainte cu demnitate, speranta de viata, si iubirea si mai mare a Lui Dumnezeu si a sfintei credinte.
De aceea Hristos Domnul este cel mai mare educator si invatator. Iar Sfanta Biserica, prin preotii pe care ii aveti, v-a dus la Hristos Domnul. De aceea are rol educator Sfanta Biserica, pentru ca il duce la Dumnezeu pe om si pe Dumnezeu Il aduce in fiecare om, in fiecare suflet, in fiecare casa. Nimeni si nimic nu mai face asta, sa bucure si pe bogat si pe sarac cu bucurie cereasca. Nicaieri nu mai exista un astfel de izvor din care sa curga o astfel de stare de implinire. Decat la Biserica, unde prin sfintele Taine si Liturghie, si prin predicile lor, preotii va adapa, va ofera apa cea vie.
Ei bine, acest pelerinaj pe care l-am facut impreuna, aceasta calatorie la cateva biserici, a fost o iesire din ale noastre cele obisnuite si firesti. In acelasi timp, traditia aceasta aminteste de Intrarea Domnului in Ierusalim. Era evident ca Hristos Domnul era Imparatul. Nu pentru cei de sus, aceia nu Il voiau conducator, aceia Il urau, Il asteptau sa Il prinda si sa Il rastigneasca, aceia Il batjocoreau. Ati ascultat in Sfintele Evanghelii ca in mod firesc s-a manifestat aceasta admiratie si recunostinta fata de Imparatul Hristos in Ierusalim. Copiii care nu vorbeau, in bratele mamelor lor, strigau Osana. Poporul simplu a rupt ramuri de copac si striga Osana.
In Ierusalim, Hristos a intrat ca sa arate ca pentru a ajunge Imparatul de care vorbeau pruncii, trebuie sa treci prin Saptamana Patimilor, adica asumarea Sfintei Cruci.
Si fiecare avem Crucea noastra. Sa nu o aruncam, ca nu este alta mai usoara decat a noastra. A noastra Cruce este cea mai usoara! Pentru cum suntem noi, pentru cat am facut noi, pentru cat de prompt raspundem noi Lui Dumnezeu, Crucea pe care o purtam noi in viata personala, in viata profesionala, este cea mai usoara, sa o purtam fara sa cartim!
Sa o purtam cu constiinta ca sub Crucea aceea sta Harul lui Dumnezeu, puterea Lui si o duce impreuna cu noi. De aceea Crucea duce la Inviere, la Invierea sufletului nostru!
Avem in fata saptamana aceasta, Saptamana Patimilor, care este o saptamana speciala. Am postit pana acum, ne-am spovedit, ne-am impartasit, urmeaza aceste lectii deschise care sunt Deniile, in fiecare zi, cu Sfanta Liturghie la jumatatea saptamanii, cu Prohodul Domnului, culminand cu Invierea Domnului. Este o saptamana extraordinara! Nu scrie pe garduri Saptamana Patimilor, sau Vine Invierea. Pentru ca Domnul scrie in inimile noastre, in fiecare dintre noi. De aceea, cand stim ca e momentul sa venim la Denie sau la Prohod sau Inviere, rezonanta chemarii se aude in sufletul nostru si raspundem: Da, Doamne, vin si eu! Pentru ca Duhul Sfant ne invita interior si intim. Nu e lumesc, ci e ceresc si dumnezeiesc, se produce taina aceasta a chemarii noastre catre Imparatia lui Dumnezeu.
De aceea, sa nu ne speriem atunci cand avem impotriviri. Fie fiecare dintre noi, fie la nivelui Bisericii. Biserica a mai fost persecutata si in alte vremuri! Au inventat persecutorii de la inceputul vietii crestine niste chinuri cumplite, de neimaginat! Incercarile de astazi, de la unul sau de la altul, ale puterii sau ale lumii, sunt ingaduite de Dumnezeu ca sa ne cearna pe noi, sa ne aleaga. Abia la incercare se cunoaste crestinul adevarat, care nu se indoieste, nu isi renega pe Dumnezeul lui si Biserica lui, nu da inapoi la o simpla sperietura, la o simpla lucrare demonica.
Sa ne purtam cu demnitate Crucea noastra, care este luminoasa!"
.jpg)
