Călugării de la mănăstire invită credincioșii să participe sâmbătă, începând cu ora 17.00 și până la ora 21.30, la o priveghere ce va fi urmată de o agapă frățească.

”Vă invităm la rugăciune în prag de Florii!”, este mesajul obștii de la Mănăstirea Cozancea, din județul Botoșani.

Sâmbătă, 4 aprilie, începând cu ora 17:00, credincioșii sunt așteptați la Mănăstirea Cozancea pentru a prăznui împreună Intrarea Domnului în Ierusalim.

”Slujba de Priveghere va fi una deosebită, având bucuria de a-i avea alături pe cântăreții invitați care vor înfrumuseța rânduiala prin vocile lor”, spun călugării de la mănăstire.

Programul liturgic se va încheia în jurul orei 21:30, fiind urmat de o agapă frățească, moment de comuniune și bucurie pentru toți cei prezenți.

”Să întâmpinăm acest mare praznic cu inimi curate și cu sufletele pline de lumină!”, este mesajul către creștini.

Aici au viețuit o vreme bunul Părinte Paisie Olaru și năstrușnicul Părinte Ilie Cleopa, cei doi duhovnici a căror prietenie pe viață începea chiar aici, în mănăstirea Cozancea. Amândoi sunt astăzi sfinți în calendar.

În apropierea mănăstirii, pe un drum care taie pădurea, se deschide o poiană în care – reconstruite – se află Paraclisul și mica chilie în care Părintele Paisie s-a retras în vremea călugăriei, pentru rugăciune.

Istorie de sute de ani

Cozancea este o mănăstire cu veche istorie. Prima construcţie din lemn s-a făcut în 1656, de către trei cazaci pustnici, care s-au stabilit aici. În anul 1684, paharnicul Constantin Balş construieşte o biserică din lemn, iar în 1732 Vasile Balş din neamul Coştiugineştilor, ridică pe valea Cozancei biserica de piatră în timpul Mitropolitului Grigore.

În 1953 este transformat în schit de maici având ca preot duhovnic pe Ioanichie Radovici până în 1960, când așezământul se închide ca urmare a decretului 410/1959.

În 1983, protosinghelul Elisei Florea a reușit să redeschidă Schitul Cozancea, cu sprijinul Mitropolitului Iustin. Din anul 1990, schitul devine mănăstire cu obşte de călugări.