Foto: Vania Atudorei
În luna mai a acestui an, prof. Vania Atudorei, trăitor în Canada, s-a întors în Botoșani, orașul natal, și a vizitat Cimitirul Eternitatea, loc în care își dorm somnul de veci o serie de mari personalități din istoria României.
Printre acestea, marele profesor Mihail Gr. Poslușnicu, născut la Suceava, la 14 octombrie 1871, și decedat la Botoşani, pe 30 ianuarie 1936.
Mihail Gr. Poslușnicu a publicat în anul 1928 primul Tratat de istorie a muzicii la romani, «Istoria musicei la români. De la renaștere până la epoca de consolidare a culturii artistice», o lucrare monumentala de 632 de pagini prefațată elogios de marele Nicolae Iorga și redactată după 20 de ani de muncă de cercetare și documentară. Acest volum are nouă părți și include istoricul muzicii laice și bisericești, instrumentele muzicale ale românilor, muzica ostășească, muzica din Bucovina, Ardeal, Moldova, Banat, muzica lăutăreasca etc. ”O mină de aur pentru istoria muzicii romanești”, ne spune prof. Vania Atudorei, al cărui semnal îl redăm integral mai jos:
”Profesorul Poslușnicul a fost părintele muzicologiei romanești deoarece el a mai publicat și „Instrumente muzicale la români” (1927), „Irozii sau Vicleimul, mister al Naşterii Domnului” (1930), primele manuale de muzică pentru școlile din Romania, “Crestomații muzicale”, “Viata muzicală”, “Tratat muzical teoretico-practic”, “Însemnări și explicațiuni în corelație cu principiile muzicale teoretice și practice” (1916), “Călăuza șefului de cor” (1918), “Caietul muzical-coral” (1929) , Istoricul muzical al orasului Dorohoi”(1924), Ciprian Porumbescu” (1926), care este prima lucrare de cercetare a operei marelui compozitor și “Istoricul muzicii laice si religioase botoșănene” apărută în lucrarea “Botosanii in 1932”.
În, plus profesorul Poslușnicu a publicat și alte peste 200 de articole publicate în revistele vremii: Adevărul literar și artistic, Revista Moldovei, Patria, Junimea Moldovei de Nord.
Muzician, folclorist, dirijor, pedagog, istoric, profesorul Poslușnicu a fost un monument de cultură prin spiritul său enciclopedic.
Tatăl său, Toma Grigore Croitoru. numit și Poslusniku, era un vestit creator de costume populare bucovinene, iar mama sa, Eleonora, culegea și interpreta cântece din Bucovina.
A luat lecții de canto și de vioară la Suceava, de la marele rapsod, violonist și dirijor (staroste) popular Grigore Vindireu (1830-1888), cel care a fost și profesorul lui Ciprian Porumbescu.
Citește și Istoria din cimitir: Jertfa celor morți și nepăsarea celor vii!
La Suceava a făcut și școala primară și cea gimnazială, la Liceul “Ștefan cel Mare” .
S-a mutat apoi la Iași, unde a fost elev al Liceului Național, iar apoi student la Conservator. din 1892, dar a studiat și la Seminarul Pedagogic.
În paralel, el cânta ca bariton în corul Mitropoliei Moldovei din Iași, dirijat de marele Gavriil Musicescu, căruia în anul 1925 avea să îi dedice lucrarea ”Din trecutul muzical al românilor. Gavriil Musicescu. Viața şi opera sa muzicală”.
Profesoratul l-a început în 1901 la Braila, iar după un an, la 1 septembrie 1902. a venit la Institutul “Anastasie Bașotă” din Pomârla la catedra de muzică. unde în 1904 s-a căsătorit cu Maria Bogrea, sora marelui filolog Vasile Bogrea.
Pasionat de arta corală, el a început să compună piese pentru două, trei și patru voci, dar și pentru voce și acompaniament la pian.
În 1906, îl aflăm ca profesor la Gimnaziul “Grigore Ghica Vodă” din Dorohoi. La Dorohoi a rămas timp de 7 ani, a condus corul orașului și a început să scrie Manuale de muzică pentru școli.
În septembrie 1913, profesorul Poslușnicu vine la Botoşani la Liceul Laurian, unde va rămâne timp de 23 de ani, până la moartea sa.
La Botoşani el a dat un mare și real avant vieții muzicale, deoarece în același timp dirija corul și orchestra Liceului, corul Bisericii Uspenia, unde a fost botezat Mihai Eminescu, și corul societății muzicale Armonia, fondată în 1883 de Alexandra Saint-Georges și care a stat la baza înființării actualei Orchestre Filarmonice din Botoşani în anul 1953.
În 1924 a fondat revista muzical-pedagogica “Revista profesorilor de muzică”, redenumită în 1927 “Armonia”, pe care a editat-o și a condus-o până în anul 1935.
Dar marea sa pasiune era arta corală, pentru care a publicat mai multe colecții de coruri, precum a fost “Cântul românesc” în 1927. A compus peste 100 de cântece pentru cor, patriotice sau de inspirație folclorica cum ar fi: De la Tisa, Dochia și Traian, Dulcea Bucovina, Hora Ardealului, Scumpa Românie, Ginta latină, Hora Ostașilor, Țara mândră, Doina, Mă cheamă.
Profesorul Mihail Gr. Poslușnicu a murit la 30 ianuarie 1936, la Botoşani, unde a fost înmormântat la Cimitirul Eternitatea.
Dar mormântul său vandalizat, cu crucea sfărâmată, abandonat, neîngrijit și în paragină este o rușine care sfidează ingratitudinea pentru noi toți și mai ales pentru orașul pentru care Mihail Gr. Poslusnicu a făcut atât de mult”, încheie prof. emerit Vania Atudorei, care ne trimite, drept diureroasă dovadă, și fotografiile făcute în Cimitirul Eternitatea.
