Pr. Dumitru-Florentin Mateciuc, născut pe 9 octombrie 1964, este licenţiat al Facultăţii de Teologie Bucureşti. De 26 de ani slujește în biserica-simbol a orașului Botoșani, care astăzi își cinstește hramul.
Biserica Doamnei
Ridicată între anii 1541 și 1551 de către Doamna Elena Rareș, Biserica „Sfântul Gheorghe” din Botoșani îl are ca protector pe sfântul care a biruit „balaurul” necredinței și al neputințelor omenești. De aceea, întregul oraș îi aduce cinstire zilele acestea, 22-23 aprilie, mulţi oameni adunându-se în curtea sfântului lăcaș, scrie Ziarul Lumina.
Ghid în istoria locului este preotul paroh Dumitru Florentin Mateciuc, care a vorbit despre intervenţiile de reparație, prin care edificiul a fost readus la splendoarea de odinioară, și despre lucrarea minunată a Sfântului M. Mc. Gheorghe în viața credincioșilor.
Această emblematică biserică din municipiul Botoșani, închinată Sf. M. Mc. Gheorghe, a fost resfințită de sărbătoarea protectorului ei, în anul 2023, de către IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Edificiul a fost reparat prin intermediul unui proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională, în perioada 2016-2023. Obiectivul principal a vizat restaurarea, reabilitarea și consolidarea ansamblului istoric Biserica „Sfântul Gheorghe”, reprezentat de sfântul lăcaș și turnul-clopotniță.
”Când am venit aici, biserica era o ruină”
Sfântul M. Mc. Gheorghe, purtătorul de biruință, a fost ales ocrotitor al mai multor țări și orașe din întreaga lume, printre care se află și Botoșani. Acest sfânt este prezent în conștiința populară românească, astfel că multe biserici au hramul său, dar şi instituţii, precum Forțele Terestre ale Armatei Române, l-au ales protector, iar unele localități îi poartă numele în semn de cinstire.
De 33 de ani preot și de 26 de ani paroh la această biserică, părintele Dumitru Florentin Mateciuc s-a dedicat, cu timp și fără timp, slujirii oamenilor și lui Dumnezeu, având mereu în minte modelul Sfântului Purtător de Biruință.
Își amintește că, la început, i-a fost foarte greu, pentru că sfântul lăcaș se afla într-un proces avansat de degradare: „Când am venit aici, biserica era o ruină, am putea spune că era «Cenușăreasa» orașului, așa după cum o arată fotografiile din vremea respectivă. Timp de 20 de ani m-am străduit să restaurez biserica, făcând diverse demersuri către instituțiile statului. Au fost cinci autorizații și cinci licitații care nu s-au finalizat, dar totuși nu ne-am lăsat și am reușit să o reparăm printr-un proiect cu fonduri europene. Și acum din «Cenușăreasa» orașului Botoșani a ajuns o frumoasă mireasă a lui Hristos”.
Printre elementele de structură realizate în perioada restaurării bisericii menționăm: consolidarea fundației prin forări în grosimea zidurilor; realizarea de centuri de beton armat la nivelul cornișei pentru ancorarea elementelor verticale; injectarea tuturor fisurilor din zidăria de piatră și cărămidă pentru refacerea legăturilor; verificarea tuturor elementelor de șarpantă din lemn; stoparea igrasiei și protejarea împotriva umezelii. De asemenea, s-au refăcut și conservat elementele de fațadă de pe toate laturile, pardoseala, tencuiala, tâmplăriile exterioare și interioare, crucile și bulbul de pe acoperiș și turlă etc.
Turnul-clopotniță a beneficiat de aceleași lucrări de consolidare a fundației și zidăriei, conservarea și restaurarea fațadelor și a detaliilor de arhitectură și a camelor componente ale acestuia. Iar pentru punerea în valoare a edificiului s-a realizat o iluminare modernă cu unele corpuri încastrate în trotuar, dispuse perimetral și altele dispuse circular la baza turlei bisericii.
Vrednic truditor în Grădina Domnului, părintele Dumitru Florentin Mateciuc a vorbit cu emoție în glas despre eforturile depuse pentru a reda Bisericii „Sfântul Gheorghe” frumusețea inițială. Curtea edificiului a fost reamenajată, realizându-se alei pietonale, scări exterioare și rigole din piatră, astfel că, în prezent, incinta sfântului lăcaș este una plăcută, invitând credincioșii să se bucure duhovnicește de valoarea spirituală a acestui străvechi loc de rugăciune. La acest moment, Ansamblul Bisericii „Sfântul Gheorghe” este inclus în circuitul turistic din municipiul Botoșani, făcând parte din traseul turistic „Botoșaniul istoric”, alături de alte obiective de interes precum: Centrul vechi al orașului și Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (Uspenia), conform informațiilor de pe site-ul turismbotosani.ro.
„I-am simțit permanent ajutorul”
De-a lungul secolelor, Sf. M. Mc. Gheorghe a intervenit în ajutorul multor oameni făcând multe minuni. Ca semn de cinstire și recunoștință, imaginea sfântului biruind balaurul este reprezentată și pe steagul Moldovei medievale, trimis de către binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos.
Despre lucrarea minunată a acestui sfânt mucenic a vorbit și părintele paroh: „Sfântul M. Mc. Gheorghe mijlocește către Dumnezeu pentru noi. I-am simțit permanent ajutorul pentru biserică și credincioșii noștri. Avem de învățat din curajul lui, credința fidelă și mărturisirea fermă a Domnului Iisus Hristos. Înainte de a pleca la Iași pentru a depune proiectul de accesare de fonduri europene, împreună cu epitropul, am citit Acatistul Sfântului Gheorghe, rugându-ne în genunchi la icoana sa. Și sfântul a auzit strigătul nostru și ne-a ajutat, căci am primit atunci aprobarea pentru restaurarea cu fonduri europene. Privind acum la frumusețea reînnoită a bisericii, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a ajutat să îndeplinesc atât visul meu, cât și pe cel al părinților mei, care tare mult și-au dorit să vadă sfântul lăcaș readus la splendoarea inițială, pe care i-a dăruit-o Elena Rareș”.
„Îndelunga și îndelunga-răbdare ...”
Cea mai veche biserică de mir din orașul Botoșani este plină de credincioşi, în duminici și sărbători. „Din discuțiile cu credincioșii noștri, știm că mulți se confruntă cu probleme materiale și financiare, mai ales cei aflați la o vârstă înaintată. În căutarea unui trai mai bun, tinerii au plecat la muncă în străinătate, lăsându-i pe bătrâni singuri, de aceea singurătatea este o «boală» a vremurilor pe care le trăim. Timpul dedicat slujirii oamenilor și eforturile pentru repararea bisericii m-au învățat răbdarea, îndelunga-răbdare, îndelunga și îndelunga- răbdare... Când am pășit pentru prima dată aici, mă gândeam că în 3-4 ani voi restaura biserica, așa cum reușisem să construiesc una nouă, în doar doi ani și jumătate, în comunitatea din care veneam. Dar nu a fost așa, chiar dacă am avut promisiuni de ajutor de la cinci miniștri ai culturii, care au trecut pe la biserica noastră, acestea nu s-au finalizat și iată că toate demersurile au durat nu mai puțin de 25 de ani. Și acum, privind în urmă, mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru ajutor și pentru lucrarea lui minunată pentru comunitatea noastră”, a adăugat părintele paroh.
Biserica este înzestrată cu o catapeteasmă valoroasă, ale cărei icoane datează de la începutul secolului al XVIII-lea, și care a fost restaurată cu ajutorul Centrului de Conservare și Restaurare a Patrimoniului de Artă Creștină Resurrectio al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, căci era atât de înnegrită, încât cu greu se distingeau icoanele. Dorința arzătoare a părintelui paroh pentru următorii ani este să picteze interiorul bisericii, pentru a îndeplini dorința Elenei Rareș, care a murit înainte de a putea realiza podoaba interioară a sfântului lăcaș, așa cum a făcut-o la celelalte ctitorii ale familiei sale, scrie sursa citată.
