Dar, ca să ajungă la acest punct, vulturul trebuie să ia o decizie grea.
Începând de la vârsta de 40 de ani, ghearele sale lungi devin flexibile şi nu mai sunt capabile să care pradă în zbor. Ciocul, devenit prea lung şi ascuţit, i se încovoaie şi îl ajută din ce în ce mai puţin la sfâşiatul prăzii. Aripile grele şi îmbătrânite de ani şi de grosimea penelor îi înfrânează zborul şi îi obosesc muşchii pieptului.
Dar lucrul cel mai grav este acela că după 40 de ani, corpul său nu mai produce enzima protectoare.
Atunci vulturul are doar două opţiuni: să moară… sau să treacă printr-un dureros proces de transformare timp de 150 de zile. În acel moment vulturul trebuie să găsească o crăpătură pe un pisc înalt, unde să îşi încropească un adăpost.
Acolo el îşi loveşte continuu ciocul înconvoiat de o stâncă până când acesta se rupe. După ce îşi rupe ciocul el aşteaptă să îi crească cel nou. Apoi îşi smulge ghearele.
Încet-încet, vulturul de Anzi se îmbracă din nou cu pene tinere, alimentate din belşug cu preţioasa enzimă protectoare, pe care corpul său o secretă din nou în urma acestui proces de renaştere.
Si, astfel, după 5 luni, vulturul îşi reia faimosul zbor pentru care a fost creat şi pentru care, de fapt, trăieşte încă 30 de ani.
Povestea vulturului poate fi şi povestea ta. De multe ori, ca să supravieţuieşti sau să rămâi sănătos, e necesar să treci printr-un astfel de proces.
Câteodată trebuie să renunţi la trecut, simboluri sau obiceiuri şi numai luând o astfel de decizie fermă te eliberezi de vechile practici şi poţi profita de prezent privind încrezător spre viitor.
(Andy Szekely, Decizii radicale pentru oameni deştepţi, AS Publishing)
