Coordonator stiintific in cadrul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii CNSAS, psihologul Cristina Anisescu crede ca acest proces verbal a fost pur si simplu intocmit pentru a nu mai intreba nimeni niciodata despre aceste manuscrise.
"Nu cred ca toate au fost arse, cred ca ele au fost arse partial. Este o oroare a ororilor sa distrugi opere ale unor ganditori mari, fara nicio capacitate de a le valorifica ulterior. Acest proces verbal pe mine ma ingrozeste. Este opera confiscata a celor 22-23 de intelectuali implicati in acest proces: Paleologu, Noica, Steinhardt, Pillat, Pastorel Teodoreanu si altii...", isi exprima stupefactia psihologul.
Cazurile in care Securitatea ancheta scriitori, poeti sau filozofi au fost insa mult mai multe. Lucrarile acestora, manuscrise sau notite, au fost gasite la perchezitii si au fost folosite ca probe impotriva autorilor.
Metri liniari de opere
In perioada 2002-2005, Serviciul Roman de Informatii (SRI) a predat catre CNSAS un fond de dosare denumit "Manuscrise". Este vorba de 60.000 de file reprezentand manuscrise confiscate abuziv de organele de Securitate inainte de anul 1989. Aceste documente fac parte din patrimoniul cultural national. Modul in care s-a constituit acest fond a fost relevat de un document din dosarul de urmarire informativa deschis pe numele lui Constantin Noica.
Potrivit unui document emis de SRI in 1993, privind cazul filosofului Constantin Noica, serviciul secret detinea in arhiva cinci metri liniari de documente in care exista opera literara, politica, istorica a unui numar de peste 80 de personalitati. Directorul arhivei SRI i-a scris sefului de atunci al SRI, Virgil Magureanu, ca aceste opere sa fie scoase din fondurile arhivistice din care faceau parte si sa fie conservate separat. Acest fond, creat dupa 1993, a ajuns sa fie preluat de CNSAS.
Anisescu crede ca cel mai probabil aceste documente au fost scoase din fondurile "Penale", si ca in dosarele de ancheta se gasesc multe astfel de inscrisuri literare. Ele devin probele incontestabile ale obtuzitatii regimului obsedat de controlul, supravegherea si pedepsirea creatorilor liberi, explica specialistul CNSAS.
Manuscrisele de la MNLR
Cristina Anisescu este coordonator din partea CNSAS intr-un proiect inedit, expozitia "Manuscrisele scriitorilor in arhivele Securitatii", de la Muzeul National al Literaturii Romane.
Piesele centrale ale expozitiei sunt manuscrisele identificate in Arhiva CNSAS: creatii cu valoare literara, poezii, poeme, eseuri, jurnale personale, memorii, note si insemnari privind anumite evenimente sau aspecte ale vietii sociale, insemnari din detentie, critici si adnotari ale unor lucrari relevante interzise etc.
Proiectul ne pune in fata unui fragment din istoria literara involuntara redata printr-o colectie de documente din viata privata a scriitorilor, marturii despre viata lor de grup, despre familie, despre viata din redactii, despre creatie si rezistenta.
Frica Securitatii de litere
Sunt documente din cazuri celebre - grupul scriitorilor germani din Brasov, lotul Noica-Pillat, Rugul Aprins, grupul Carioanopol, Aktionsgruppe Banat, Petre Pandrea, Bellu Zilber etc.
"Misiunea noastra a fost sa scoatem la lumina opera si scriitorul in diada. Sa punem in lumina si mai acut ideea ca Securitatea si celelalte institutii care au avut functii represive in stat au stat deasupra acestei diade, scriitor-manuscris, mereu cu spaima cuvantului lor, a literei lor, cu spaima ca oricand, pornind de la acel cuvant CEVA ar putea sa deraieze, sa schimbe, sa influenteze, mintile romanilor care ar fi trebuit sa urmeze ideologia dictata", mai explica Anisescu.
De ce Securitatea se temea de scriitori?
"Un scriitor nu scrie pentru el insusi, scrie sa daruiasca lumii parte in el, parte viziunea lui despre lume, despre politica, despre viata, despre tot ceeea ce se intampla in jurul lui. El nu poate sa-si tina opera in sertar. O da unui coleg al lui. O share-uieste, o impartaseste cu prietenii lui, cu cei din anturajul cultural. Ar fi insemnat o contaminare de grup. Ar fi insemnat sa faca switch unor minti in lant. Un singur scriitor, ganditi-va, ca un singur scriitor sau poet era intr-un cerc literar de cel putin 20-30 de persoane. La randul lor, acestea erau conectate cu alte persoane. Se putea crea o alta retea, subterana extrem de periculoasa regimului", arata specialistul CNSAS care era puterea cuvantului in comunism.
Anisescu arata ca tot ce se creeaza "in subterane", exact ca in mintea omului, ca in psihicul omului, este foarte greu controlabil. Teama Securitatii era aceea ca aceasta constructie risca sa contamineze mai bine masele decat un mesaj direct, bine construit si cu zel propagandistic. "Securitatea stia acest lucru", puncteaza psihologul. Citeste integral materialul pe Ziare.com....