O fată a rămas fără vedere. Din această cauză, ura pe toată lumea. Numai un băiat s-a apropiat de ea si a reusit sa îi câştige atenţia şi inima. Cei doi îşi petreceau alături cea mai mare parte din timp. Într-o zi, tânăra îi spuse celui drag:
 
- Tot ce-mi doresc mai mult pe lumea asta e să pot vedea iar soarele, luna, natura, oamenii. Vreau să văd chipul tău… Nu ştiam ce dar minunat ne-a dat Dumnezeu când ne-a hărăzit miracolul privirii…
 
După o vreme, băiatul îndrăgostit se hotărî să ceară mâna iubitei.
 - Vrei să te căsătoreşti cu mine?
 Tăcerea era apăsătoare, iar tristeţea plutea în aer. Cu tremur în glas, fata îi răspunse:
 - Nu mă voi căsători dacă nu pot vedea… Nu mă voi putea descurca pentru amândoi şi nu vreau să-ţi devin povară…
 
La ceva timp, doctorul o chemă la spital pentru a-i da vestea cea bună. Transplantul de cornee se putea face foarte curând. Apăruse un donator. Fericirea a fost imensă şi, după operaţie, primul care a vrut să o vadă a fost iubitul său. Dar acesta era şi el… nevăzător. Scuturându-se parcă de o povara, ea spuse:
 - Nu mă pot căsători cu un orb.
 
Tânăra s-a întors să plece. Inainte să dispară sunetul paşilor ei, băiatul i-a şoptit:
 - Să ai grijă, te rog, de ochii mei!

 

CITEȘTE ȘI: "Echipamente moderne pentru activitatea criminaliștilor din Botoșani!"