Marius IanuÅŸ este poate cel mai cunoscut poet român lansat după 1989. A creat modă cu versurile sale anarhiste, ÅŸocante, nihiliste, triste. A condus cenacluri literare ÅŸi a publicat mai multe volume de poezii, a fost imitat ÅŸi adulat, a devenit lider de generaÅ£ie literară. De curând, s-a schimbat radical. L-a descoperit pe Dumnezeu ÅŸi este alt om.
Ca să ai succes în lumea literară contemporană, trebuie să faci valuri, cum se spune. Să scrii ceva atât de percutant ÅŸi de ÅŸocant încât să te faci auzit, iar după ce ochii ÅŸi urechile sunt asupra ta, poÅ£i să te numeÅŸti autor. Nevoia de teribilism ÅŸi de exprimare liberă era atât de mare după căderea comunisului la noi, încât apariÅ£ia lui Marius IanuÅŸ s-a pliat exact pe aceasta. Teribilismul lui a fost iubit, adulat, pus în reviste ÅŸi cărÅ£i. A fost numit "părintele fracturismului", alături de un alt scriitor, Dumitru Crudu. A început să fie copiat atât de mult încât s-a plictisit el însuÅŸi de curentul inventat. Dar nu o evaluare critică doresc să fac prin acest articol, ci să relatez o minune. Da. Cuvântul este mare, ne este teamă să mai numim astfel un lucru evident din sfera aceasta. Ce s-a întâmplat însă cu Marius IanuÅŸ este chiar o minune. Dacă un om care a scris versuri depresive, cu imagini scabroase ÅŸi ÅŸocante - cu mult talent, este adevărat - dacă un astfel de om lasă totul ÅŸi spune într-o zi: "Regret tot ce am scris, eu l-am aflat pe Hristos!"- nu vi se pare o minune?
Renegarea
Intrasem într-o zi pe internet ÅŸi căutam pe diverse bloguri literare să citesc noutăţi în domeniu. Găsesc un anunÅ£ pe blogul lui Marius IanuÅŸ care suna astfel: "De astăzi, 20 aprilie 2010, îmi reneg toate scrierile pe care le-am publicat până azi, cu excepÅ£ia celor pe care le-am postat sau le voi posta pe blogul: http://yanush.wordpress.com. Îmi cer iertare tuturor celor cărora versurile mele de până acum le-au fost prilej de sminteală ÅŸi iau păcatele la care i-au împins vorbele mele scrise ÅŸi spuse pe alÅ£i oameni asupra mea. Nu voi continua povestea hyperliteraturii, pentru un motiv simplu: e o poveste necreÅŸtină. (…) Îi avertizez pe toÅ£i cei care au trecut prin cenaclurile mele sau care m-au citit că, în afară de sinceritate, i-am împins numai la drăcovenii. Îi avertizez că există Iad. Îi chem pe toÅ£i pe drumul către Iisus Hristos, să înfrunte prigoana satanei ÅŸi să-ÅŸi salveze sufletele".
Starea inimii care a devenit taină
DeÅŸi s-a retras din BucureÅŸti, având nevoie de mai multă interiorizare ÅŸi discuÅ£ii cu Dumnezeu în singurătate ÅŸi liniÅŸte, Marius a acceptat totuÅŸi un interviu. Cum s-a produs schimbarea radicală cu el? "Acum trei-patru ani s-au întâmplat mai multe lucruri pe care acum le interpretez ca niÅŸte semne. De exemplu, faptul că locuiam în apartamentul unui scriitor, Alexandru Monciu Sudinscki, un scriitor român care a plecat în Suedia ÅŸi care a devenit apoi foarte credincios ÅŸi s-a transformat într-un fel de pelerin-cerÅŸetor, a plecat pe străzi... După aceea, am avut o răbufnire în faÅ£a unor lucruri care se întâmplau la mine, la ziarul la care lucram, ÅŸi mi s-a răspuns într-o formă foarte dură. Am vrut să mă apăr, dar nu am ÅŸtiut cum. Am fugit la ChiÅŸinău să fac o revistă, "Starea de urgenţă". Dumnezeu a lucrat ÅŸi acolo. De fapt, a trebuit să ajung acolo ca să lucreze. Un poet călugărit, părintele Savatie BaÅŸtovoi, pe care îl ÅŸtiam de mai multă vreme... l-am întâlnit din nou acolo. Åži mi-a cântat o piesă foarte frumoasă care mi-a mers la inimă ÅŸi a lucrat. Eram mai mulÅ£i scriitori adunaÅ£i acolo, iar eu, ca oaspete, i-am cerut insistent să-mi cânte la chitară o piesă pe care o ÅŸtiam. Are niÅŸte versuri foarte frumoase: "AÅŸ vrea să-Å£i spun ce nu se poate spune,/ Åži-aÅŸ vrea să-Å£i dau ce nu se poate da,/ Există-o stare a inimii anume,/ Åži-aÅŸ vrea s-o împart cu dumneata". Sunt versurile lui Savatie ÅŸi mi-au plăcut atât de mult că l-am pus să cânte piesa asta de vreo 20 de ori. Am înÅ£eles starea asta, taina asta, că eu de acum îi spun taină, este vorba despre starea din timpul rugăciunii lui Hristos când Å£i se înteÅ£esc bătăile inimii... E ceva extraordinar, neobioÅŸnuit, mult dincolo de firesc", mărturiseÅŸte Marius IanuÅŸ.
Aceasta a fost începutul. Taina a început să lucreze în inima lui. Se afla la ChiÅŸinău, unde se chinuia să scoată revista "Starea de urgenţă", se zbătea mult pentru găsirea banilor ÅŸi pentru a lansa ÅŸi a vinde revista. Frământările lui erau însă în direcÅ£ie greÅŸită. "M-am gândit foarte mult la cum m-am schimbat, cum m-a schimbat acea întâlnire cu părintele Savatie. Privind înapoi, eu mă gândesc că făceam revista asta dar eu căutam altceva, căutam de fapt liniÅŸtea ÅŸi fericrea. Căutam ce căutăm noi toÅ£i. Noi, oamenii, ne prindem într-o capcană din asta a lumii ÅŸi nu ne dăm seama că noi căutăm fericirea de dincolo de lume. Acesta a fost lucrul pentru care am fost eu la ChiÅŸinău. Să mă văd cu Savatie BaÅŸtovoi. Aveam nevoie neapărată de ajutor, de vindecare divină. Åžtiam. Mai e un text pe care mi l-a transmis înainte să-l cunosc, mi l-a scris pe cartea lui "Elefantul promis": "Lui Marius IanuÅŸ, un cer senin deasupra capului". Am stat mereu ÅŸi m-am gândit ce-a vrut să spună părintele Savatie. Am aflat de rugăciunea inimii, recent, ÅŸi am înÅ£eles despre ce vorbea Savatie atunci. Credeam că atunci când vorbeÅŸte de o stare a inimii este vorba despre iubire aÅŸa, în general, dar apoi am aflat că este ceva concret pe care îl simÅ£i personal ÅŸi acut. Atunci a pus seminÅ£ele credinÅ£ei în mine".
"Până acum a fost o joacă cu viclenia sentimentelor"
Cum vede scrisul de acum încolo? "Din perspectivă creÅŸtină. Eu mi-am renegat toate scrierile. Poate la un moment dat, peste cinci-zece ani, o să mă uit peste cărÅ£ile mele ÅŸi o să mai găsesc ceva bun, dar nu cred. Acum le văd împotriva lui Dumnezeu astfel de scrieri. Am fost influenÅ£at în rău de ce am citit. La rândul meu cred că am înfluenÅ£at în rău pe alÅ£ii, dar sper ca Dumnezeu să îmi dea putere să îndrept lucrurile. Vreau să scriu despre credinţă, despre Dumnezeu, despre lucrările care merită. Tot ce am făcut eu până acum a fost un fel de joacă cu viclenia sentimentelor celoralÅ£i. PoÅ£i să-Å£i provoci niÅŸte sentimente îndurerate ÅŸi să le spui într-un mod viclean. Dar Dumnezeu vorbeÅŸte clar, nu aÅŸa".
Cum să fii scriitor în ziua de azi? "Trebuie să ne vedem locul, care este al furnicii faţă de Dumnezeu. Noi putem face lucruri mari cu cuvântul, dar să mergem cu smerenie, în zona asta a scrisului, să nu punem numele nostru în faţă. Să scriem lucruri frumoase ÅŸi bune. În cuvânt este o putere extraordinară. De spre asta ne-a vorbit Iisus când ne-a spus că El este Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul are în el matricea realităţii. Cuvântul are o putere aparte. De asta se ÅŸi spune într-o rugăciune despre ferirea de grăirea deÅŸartă".
Mă bucur că l-am cunoscut pe adevăratul Marius IanuÅŸ. Un om care ÅŸtie că Dumnezeu potriveÅŸte lucrurile spre binele nostru. Iar continuarea minunii mi-ar plăcea să fie ca generaÅ£ia aÅŸa-zis fracturistă să se întregească imitându-l în credinţă pe Marius IanuÅŸ, acum, când el este al lui Hristos.
(Complet pe ziarullumina.ro)
