Mi-a spus cineva, odată, că noi suntem unii pentru alţii ca frunzele pentru flori. Prin frunze, florile se hrănesc şi cresc până în înaltul văzduhului. Fără ele, florile n-ar putea supravieţui, s-ar usca şi ar muri. Toţi suntem şi flori şi frunze în acelaşi timp. Suntem ajutaţi să creştem mari de prietenii noştri şi, la rândul nostru, îi ajutăm şi noi pe ei să înflorească. Fără ei, lumea întreagă şi-ar pierde rostul şi inima noastră s-ar ofili de prea multă uscăciune.
Ca să fim siguri că nu se întâmplă una ca asta, am hotărât să formăm mai multe cărări unii către alţii. Într-o astfel de încercare, tinerii din ATOR Iaşi au organizat mai multe tabere în satele din Moldova, în cadrul proiectului "Verde la bucurie". Dar cum vara a trecut şi timpul liber s-a îngustat, prieteniile abia formate riscau să se piardă. Aşa că am organizat un pelerinaj cu câţiva voluntari din satele unde am avut tabere (Holm, Flămânzi, Glodenii-Gândului, Agârcia, Bodeşti, Soci) împreună cu atorenii activi din filială. Ce-a ieşit…. e de poveste.
Sâmbătă, 14 noiembrie 2015, Biserica Metocul Maicilor era plină de tineri. Sfânta Liturghie ne-a adunat pe toţi, mici şi mari, în jurul Prietenului comun, Iisus Hristos. Punând astfel început bun excursiei noastre, am pornit la drum. Am vizitat mănăstiri din judeţul Botoşani (Vorona, Sihăstria Voronei, Popăuţi, Zosin), dar şi din Suceava (Probota) .
La Mănăstirea Sihăstria Voronei, am reuşit să ne închinăm la moaştele Sf. Cuv. Onufrie, prieten cu Sf. Cuv. Paisie de la Neamţ. Iar la Mănăstirea Vorona, părintele Cristian Ştefan ne-a vorbit despre prietenia sfinţilor, ce duce în veşnicie. Ne-a îndemnat să ne facem prieteni care să ne ridice, nu să ne doboare. Ne-a privit luminos şi ne-a întrebat pentru câţi oameni ne rugăm seara, înainte de culcare, şi dacă ştim cea mai mare bucurie a oamenilor dragi de lângă noi. A zâmbit. Apoi a spus că trebuie să învăţăm să fim prieteni adevăraţi.
Şi uite aşa, între două mănăstiri, vizitând casa poetului Mihai Eminescu din Ipoteşti, am mai făcut şi unele jocuri, am mai stat de vorbă. Am descoperit o lume întreagă în cel de lângă noi, ne-am fost îngeri păzitori şi am încercat să aducem un strop de vară în mijlocul toamnei.
Iar la întoarcere, în timp ce fiecare spunea cum s-a simţit în pelerinaj, mi-am amintit câteva cuvinte înţelepte, scrise de Richard Bach: "Daca prietenia noastră depinde de spaţiu şi timp, atunci în ziua când vom învinge spaţiul şi timpul, ne vom fi distrus şi prietenia. Dacă învingem spaţiul, rămânem numai cu Aici. Dacă învingem timpul, rămânem numai cu Acum. Şi, între Aici şi Acum, nu crezi că ne-am putea vedea din când în când unul pe altul?".
Creştem, creştem… frunze pentru flori şi flori pentru frunze şi toate pentru Dumnezeu. Între Aici şi Acum, ne împrietenim.
(Teodora Drişcu - ATOR Iaşi, Ziarul Lumina)

CITEȘTE ȘI: "In memoriam: Părintele Ionică, o poveste din creștinătate"