Mihai Dămii, din Știubieni, județul Botoșani, a trecut la Domnul la vârsta de 98 de ani. A fost unchiul lui PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal.
La înmormântarea lui Mihai Dămii, Patriarhul Daniel a transmis comunității o scrisoare emoționantă, adresată în primul rând familiei, dar și celor care l-au cunoscut și respectat:
”Familiei Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal
Preasfințite Părinte Varlaam,
Îndurerată familie,
Am aflat cu multă durere de trecerea din această viață a unchiului Preasfinţiei Voastre, domnul Mihai Dămii, fiu vrednic al Bisericii Ortodoxe Române.
Domnul Mihai Dămii s-a născut la data de 24 septembrie 1925, în satul Ştiubieni, din judeţul Botoşani. A fost căsătorit cu Ana, având împreună trei fete, prezente astăzi la înmormântarea tatălui lor.
Încă din tinereţea sa, domnul Mihai Dămii a fost perceput în comunitate ca fiind un om de încredere, harnic şi respectat. Când Episcopul Adrian Botoşăneanul, fiu al satului, a început construirea unei biserici de mari dimensiuni în satul Ştiubieni, între anii 1973 şi 1978, în plin comunism, el şi-a ales câţiva oameni de încredere. Aceştia au fost epitropul Mihai Dămii, colegul de clasă și prietenul din copilărie al episcopului, şi vrednicul şi curajosul preot Emilian Moruz.
Tot în plin comunism, domnul Mihai Dămii, folosind camioanele CAP-ului, a organizat pelerinaje cu creștinii din Știubieni la mănăstirile din Bucovina și Neamț, la hramurile Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi şi Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, precum şi la sfințirile de biserici din județul Botoșani.
Cu prilejul sfințirii bisericii din Negreni, filie a Parohiei Ştiubieni, a avut onoarea de a-l întâmpina, iar mai apoi de a-l avea ca oaspete pe marele Mitropolit Iustin Moisescu al Moldovei.
De asemenea, cu prilejul unei vizite pastorale la șantierul bisericii noi din Știubieni, a fost vizitat de Mitropolitul Teoctist al Moldovei, însoțit de Episcopul Adrian Hriţcu.
După anul 1990, s-a străduit să împlinească un vis al său mai vechi, şi anume acela de a întemeia un schit în apropierea satului Ştiubieni, ca oamenii iubitori de atmosfera duhovnicească a mănăstirilor să nu mai facă drumuri lungi şi obositoare cu căruțele, ci să aibă o vatră călugărească în apropiere.
În anul 1995, în calitate de Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, am aprobat înființarea Schitului „Sfânta Treime” din Ştiubieni, transformat după doar câţiva ani în mănăstire.
Lucrările de construcție au fost însufleţite mereu de harnicul şi neobositul Mihai Dămii, care pentru perioada de început i-a găzduit pe viețuitorii schitului în propria sa casă, timp de aproape doi ani.
Într-o zi de toamnă, în timpul unei vizite pastorale din zona Botoşanilor, l-am vizitat personal pe domnul Mihai Dămii, împreună cu nepotul său, părintele profesor de teologie şi vicar eparhial al Arhiepiscopiei Iaşilor, Arhimandritul Varlaam Merticariu, în prezent Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar-patriarhal. Domnul Mihai Dămii ne-a întâmpinat cu deosebită căldură şi ospitalitate.
Cu prilejul sfințirii bisericii de lemn maramureșene din cimitirul mănăstirii de la Ştiubieni, în semn de apreciere şi recunoştinţă, i-am oferit domnului Mihai Dămii Ordinul Patriarhiei Române „Sanctus Stephanus Magnus” pentru mireni.
Evlavios şi cu suflet mare, domnul Mihai Dămii a fost un viticultor foarte priceput, cunoscut în zonă pentru calitatea vinului, pomicultor, legumicultor şi apicultor. A cultivat de-a lungul întregii sale vieţi, cu înţelepciune şi smerenie, virtuţile vieţuirii creştine, a îndurat cu mult curaj încercările şi suferinţele şi s-a bucurat de darul sfânt al vieţii şi de binecuvântările primite de la Dumnezeu pe calea mântuirii.
Astăzi, când robul lui Dumnezeu Mihai părăseşte această lume, familia sa, apropiaţii şi prietenii săi trăiesc această pierdere cu multă durere, care poate fi alinată doar prin rugăciune şi prin comemorare pioasă şi recunoscătoare pentru tot ce domnul Mihai Dămii a dăruit de-a lungul întregii sale vieţi.
În acest ceas de întristare, ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să odihnească sufletul robului Său Mihai, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, iar Preasfinţiei Voastre, fiicelor lui, întregii familii îndoliate şi tuturor celor întristaţi să le dăruiască mângâiere şi întărire sufletească.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru familia îndurerată,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”