Dumnezeiasca Liturghie – traire a tainei Invierii
Iubitilor preoti din parohii,
cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si
drept-credinciosului popor
al lui Dumnezeu
din Arhiepiscopia Iasilor:
har, bucurie, iertare si ajutor
de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant
"Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea, ca, ori de cate ori veti manca painea aceasta si veti bea paharul acesta, moartea Mea veti vesti, Invierea Mea veti marturisi."
Iubiti frati preoti,
Drept-maritori crestini,
HRISTOS A INVIAT!
Se cuvine sa aducem multumire, inainte de toate, Domnului Hristos ca ne-a invrednicit sa ajungem si anul acesta la slavitul praznic al Invierii, la noaptea cea plina de lumina a Sfintelor Pasti. Ne bucuram pentru aceste clipe, anticipand bucuriile pe care le vom trai timp de cateva zile in ritm de sarbatoare pascala.
Despre rostul si importanta Invierii Domnului pentru viata noastra, marele teolog Dumitru Staniloae spune: "Fara inviere, nasterea oamenilor n-ar avea nici o ratiune. Existenta insasi ar ramane cu totul inexplicabila. Singura invierea umple toate de sens, de lumina". Cunoscand acest adevar, Biserica ii consacra zilele de Pasti si cele pana la Inaltare, dar si duminicile de peste an, insa marturiseste, totodata, ca fiecare zi este si ar trebui sa devina o zi a Invierii, intrucat Domnul Cel inviat este totdeauna cu noi.
Ziua de Pasti este, asadar, o concentrare mai vizibila a ceea ce crestinul este chemat sa traiasca in fiecare zi: "Hristos a inviat, bucuria mea!" era salutul adresat totdeauna de Sfantul Serafim de Sarov celui pe care il intalnea.
Cunoasterea si trairea tainei Invierii se pot implini in fiecare clipa a vietii, prin marturisirea credintei celei drepte, prin nadejde mantuitoare, prin dragoste atotcuprinzatoare, prin rugaciune fierbinte si smerenie adevarata si, mai ales, prin Dumnezeiasca Liturghie, care le cuprinde pe toate.
De aceea, in acest cuvant pastoral, ne vom opri o clipa asupra Sfintei si Dumnezeiestii Liturghii, ca traire a tainei mortii si Invierii Domnului Hristos, ca traire a tainei mortii si invierii noastre. Savarsita in fiecare zi in multe manastiri si, cel putin o data pe saptamana, in bisericile de parohie, Sfanta Liturghie ofera posibilitatea ca omul, patrunzand in adancul ei, sa descopere adevarul Invierii si, prin aceasta, viata lui sa capete un sens si sa se bucure de lumina.
Iubiti credinciosi,
Sfanta Liturghie este, pe de o parte, marturisire sau "pomenire" a jertfei si Invierii lui Hristos, iar, pe de alta parte, izvor de innoire si viata vesnica pentru cei care traiesc in duhul liturgic al marturisirii pascale.
Cu putin inainte de moartea Sa pe Cruce, la Cina cea de Taina, Hristos a daruit ucenicilor si, prin ei, si noua, taina "pomenirii" mortii si Invierii Sale, adica Euharistia, ca mijloc prin care sa fim mantuiti de moarte si sa dobandim harul Invierii.
"Domnul Iisus, spune Sfantul Apostol Pavel, in noaptea in care a fost vandut, a luat paine si, multumind, a frant si a zis: "Luati, mancati; acesta este trupul Meu care se frange pentru voi. Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea". Asemenea si paharul dupa Cina, zicand: "Acest pahar este Legea cea noua intru sangele Meu. Aceasta sa faceti ori de cate ori veti bea, spre pomenirea Mea". Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand va veni."
"Pomenirea acestor infricosate fapte din viata lui Hristos, marturiseste un parinte monah din zilele noastre, se face zilnic de catre Biserica in taina Sfintei Euharistii. (…) Crucea Lui a sters pacatul si moartea Lui a devenit izvorul vietii. Prin pomenirea biruintei lui Hristos, inaltam stindardul biruintei Sale in inimile noastre si prin harul Sau noi ne aratam biruitori asupra pacatului si, prin urmare, si asupra mortii."
Aceasta "pomenire" a mortii si Invierii Domnului Hristos, in Liturghie, se cuvine a fi inteleasa nu doar ca o simpla amintire a unui fapt istoric, ci mai ales "ca o vie patrundere in taramul Duhului lui Hristos, in dimensiunile Sale dumnezeiesti si pamantesti", "Liturghia, in vesnica sa realitate, fiind Pastile Domnului".
Patrunzand, asadar, tot mai adanc in duhul "pomenirii" mortii si Invierii lui Hristos, devenim, prin Euharistie, inca din lumea aceasta, partasi ai vietii celei vesnice:
"Eu sunt painea vietii; cel ce vine la Mine nu va flamanzi si cel ce va crede in Mine nu va inseta niciodata. (…) Eu sunt painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu. (…) Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi".
Pregustata inca de aici, bucuria impartasirii de Hristos-Dumnezeu va deveni deplina in lumina celei de-a doua veniri a Sa la sfarsitul veacurilor:
"O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase!, exclama cantarea Bisericii, O, Intelepciunea si Cuvantul si Puterea lui Dumnezeu! Da-ne noua sa ne impartasim cu Tine, mai adevarat, in ziua cea neinserata a imparatiei Tale".
Iubiti frati si surori intru Hristos Domnul,
Mare este taina Invierii lui Hristos traita in Dumnezeiasca Liturghie! Bucuria Invierii devine in Sfanta Liturghie bucuria tuturor oamenilor care, in stare de prezenta si constientizare a evenimentului la care iau parte, devin uniti si intre ei prin impartasirea din acelasi Hristos:
"Iar pe noi pe toti, care ne impartasim dintr-o paine si dintr-un potir, sa ne unesti unul cu altul prin impartasirea Aceluiasi Sfant Duh", glasuieste rugaciunea Bisericii.
Impartasindu-se impreuna de Hristos Cel jertfit si inviat pentru ei, oamenii cresc in unire si dragoste intre ei si primesc "putere sa se iubeasca si ei pana la jertfa".
Sfanta Liturghie devine, asadar, locul central si timpul esential de imbratisare, in rugaciune si dragoste, a intregii lumi, cu durerile si bucuriile ei. Prin aceasta taina, spune Parintele Sofronie, ucenicul Sfantului Siluan Athonitul,
"Domnul ne atrage spre a imbratisa in duh intreaga lume, unde in fiecare clipa milioane de oameni sau sunt zdrobiti de loviturile asprei sorti, sau zac la portile mortii si cu suspinurile lor cheama asupra-le ajutorul de Sus. In masura propriei noastre experiente a tot felul de suferinte, ne putem afunda in marea nemarginita a suferintelor oamenilor si, prin rugaciune, a impartasi groazele lor, ba uneori si bucuriile. (…) In aceasta rugaciune cunoastem pe Hristos pogorandu-Se in iad, din nemasurata Sa dragoste – biruitoarea mortii".
Prin participarea la Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie in duh de rugaciune curata pentru toti - inclusiv pentru vrajmasi si, in mod special, pentru deznadajduitii acestei lumi -, in smerenie si veghe duhovniceasca, inima si mintea omului devin "rai", cum spune Sfantul Simeon Noul Teolog, "muntii si stancile "impietririi sufletesti, ai necunoasterii si ai mandriei sunt sfaramati, in om "trezindu-se dorul de libertate".
Acestea, precum si multe altele, sunt darurile prin care Liturghia lucreaza tainic, dar real, asupra omului, cuprinzandu-l bucurii nebanuite, datatoare de sens si lumina. Este acea "dumnezeiasca veselie "ce izvoraste din "rodul cel nou al vitei" prin Liturghie, "in ziua cea vestita a Invierii", cum spune cantarea Bisericii in noaptea de Pasti.
Iubiti fii si fiice ai Bisericii lui Hristos,
In aceasta noapte plina de lumina a Sfintelor Pasti, bucuria Invierii cuprinde sufletele noastre. Este bine sa se cunoasca adevarul, experimentat de multi, ca aceasta bucurie poate fi pastrata si dincolo de perioada Pastilor, prin mijlocirea Dumnezeiestii Liturghii. "De fiecare data, dupa Liturghie", ar trebui sa avem "simtamantul Pastilor de-biruinta-purtatoare si de-lumina-purtatoare."
A fi tot timpul in ambianta de lumina a Invierii inseamna a trai in taramul sfant al Liturghiei, cel putin o data pe saptamana. In rastimpul dintre doua Liturghii, crestinul este chemat sa prelungeasca bucuria primita la Liturghia la care a participat si sa astepte aceeasi bucurie de la Liturghia la care va participa, impartasindu-se cu Preacuratele Taine. Astfel, omul isi cladeste intreaga viata pentru ca aceasta sa devina o neincetata savarsire a Sfintei Liturghii inaintea Preasfintei Treimi. Viata lui devine, in pofida suferintelor si incercarilor de tot felul, o neincetata bucurie pascala, printr-o neincetata Liturghie. Astfel, primesc viata cuvintele rostite la sfarsitul Sfintei Liturghii, dupa impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului Hristos: "Am vazut Lumina cea adevarata, am primit Duhul Cel ceresc"; "Am avut pomenirea mortii Tale, vazut-am chipul Invierii Tale, umplutu-ne-am de viata Ta cea nesfarsita, indulcitu-ne-am de hrana Ta cea neimputinata" .
Avand un asemenea dar de viata, de lumina, de bucurie in Liturghie, sa ramanem aproape de biserica, de altar, de spovedanie, de impartasirea cu Sfintele Taine. Exista atata moarte in lume pentru ca nu ne apropiem de izvorul bogat in viata al Liturghiei. Exista atata tristete in lume pentru ca nu ne lasam sufletele sa se hraneasca din bucuria pascala a Liturghiei. Domina atata insingurare peste viata oamenilor, chiar si intre crestini, pentru ca Liturghia nu mai este traita in adancimile si cuprinderile sale duhovnicesti, transformandu-se, adesea, in simplu ritual, in rutina distrugatoare de viata, in "serviciu religios" ca oricare altul.
De aceea, sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca darul intelegerii duhului datator de viata si inviere al Sfintei Liturghii. Sa ne lasam sufletele cuprinse de bucuria Invierii lui Hristos si sa prelungim aceasta bucurie prin trairea ei la Liturghia savarsita in biserica manastirii sau parohiei din care facem parte. Sa incercam a trai, nu numai in biserica, ci si acasa sau la locul de munca, in ritm de Liturghie, in frica si dragoste de Dumnezeu, in atasament fata de valorile familiei si ale neamului.
Dumnezeu sa va aiba pe toti in lumina Invierii Sale, sa va fie alaturi in clipe de cumpana, sa va cuprinda pe toti in harul, binecuvantarea, iertarea si iubirea Sa!
HRISTOS A INVIAT!
ADEVARAT A INVIAT HRISTOS!
Dorindu-va tuturor o sarbatoare a Invierii cu bucurie, va imbratisez cu dragoste de frate si parinte.
Al vostru catre Dumnezeu rugator,
TEOFAN
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
Îndemn către slujitorii sfintelor altare Mai sunt câteva zile până la praznicul luminos al Sfintelor Paști. În bisericile de parohie, precum și în mănăstiri, în această perioadă, a Săptămânii celei Mari, rugăciunea se intensifică, iar credincioșii se străduiesc a se pregăti cât mai bine pentru a întâmpina Învierea Domnului.
Adresez îndemn Preacucernicilor Părinți de a veghea ca în Vinerea Mare, zi aliturgică, aşadar când nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, să fie împărtăşite numai acele persoane care se află în situații excepționale. Aceasta deoarece cuminecarea cu Sfintele şi Preacuratele Taine se face doar în cadrul Sfintei Liturghii, în afara acesteia fiind permise numai situaţiile foarte grave.
De asemenea, fie la scaunul de spovedanie, fie de la amvon, fie prin alte modalități binecuvântate, credincioșii să fie îndemnați să participe în noaptea Sfintelor Paști nu numai la momentul pascal al luării luminii, ci şi la Utrenia Învierii şi la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, astfel încât atmosfera de rugăciune și, pe cât este posibil, chiar de părtășie euharistică, să fie deplină în cea mai sfântă noapte a anului liturgic. Să fie conștientizat poporul prin cuvânt de învățătură că momentul în care se împarte lumina ce binevestește biruința asupra iadului și a morții nu este semnalul că se poate pleca de la biserică spre alte locuri (corectând, pe cât posibil, o astfel de mentalitate), ci este momentul în care suntem chemați să ne adâncim și mai mult în atmosfera liturgică din prima zi a Sfintelor Paști.
Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toți, cler și credincioși, monahi și monahii, și să reverse în inimile voastre harul cel tămăduitor izvorât din nemăsurata Sa milostivire şi iubire de oameni!
TEOFAN
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
