Se dezleaga si la morti, si la vii, tot pentru iertarea pacatelor. Asa ca eu, cand ma pomenea mama, cand facea cate un parastas, imi mergea mai bine. In puscarie o visam pe mama cand eram in momentele cele mai grele si anevoioase. Si stiam sigur ca incepe un alt regim, de destindere. Si, intr-adevar, se schimba total. Iar regimul era dupa cum strigau occidentalii. Si, cand venea un regim mai bun, te mai scoteau cinci minute la aer. In cinci minute n-aveai timp nici sa te adaptezi cu lumina.
Te-ntepa lumina. Parca-ti dadea ace. Si nu mai stiai si stateai pe loc asa. Ei, nepricepand starea noastra, te-mpingeau din spate intr-un tarc, acolo. O singura data in puscarie n-am stiut data Pastelui. Aflam tot de la ei. Prin caraliii care aveau pachetelul lor de mancare pus de acasa, in care erau si oua rosii. Intr-o dimineata, iesind noi afara (dar asta cu vreo doua saptamani de la Pasti) a uitat caraliul sa-si stranga resturile de la pachet. Si eu am tras cu ochiul cand am trecut prin centru. N-aveai voie sa-ti ridici ochii.
Cum ieseai din celula, capu-n pamant, mainile la spate si asa mergeai. Am tinut asa in mine, iar cand am intrat in celula le-am spus: Mai baieti, sa stiti ca a fost Pastile! Caraliul a mancat oua rosii". (Parintele Iustin Parvu)
CITESTE AICI INTERVIUL COMPLET CU PARINTELE IUSTIN PARVU!
