Doamne, aminteste-mi ! Când mi se pare că bucatele nu sunt atât de gustoase, aminteşte-mi de aceia care nu au ce pune pe masă.   Când mi se pare că am puţine îmbrăcăminte, aminteşte-mi de aceia care nu au nici măcar o haină.   Când mi se pare că aşternutul nu este atât de moale, aminteşte-mi de aceia care nu au unde să-şi plece capul.    Când sunt nemulţumit de locuinţa mea, aminteşte-mi de aceia care trăiesc pe stradă.   Când mă plâng de serviciu, aminteşte-mi de aceia care nu au un loc de muncă.   Când mi se pare că nu arăt perfect fizic, aminteşte-mi de aceia care nu se pot da jos din pat.
 Când mă plâng de o durere banală, aminteşte-mi de aceia care mai au doar o zi de trăit.    Când mă plâng de prieteni, aminteşte-mi de aceia care trăiesc în singurătate.    Când nu ştiu să valorez libertatea, aminteşte-mi de aceia care au pierdut şansa la libertate.   Când nu ştiu să preţuiesc viaţa, aminteşte-mi de aceia care ar da orice să supravieţuiască.   Când ignor tot ce e frumos în jur, aminteşte-mi de aceia care ar vrea să vadă dar sunt orbi.    Când aştept miracole, aminteşte-mi că eu însumi sunt unul din ele.    Când uit ce am, aminteşte-mi să preţuiesc valoarea lucrurilor mai înainte de a le pierde.