"Statul e unde sinuciderea pe îndelete a tuturora se numeÅŸte viaţă", spune Friedrich Nietzche. Un stat care, iată, nu îÅŸi mai asumă destinul cetăţeanului, dezicându-se la modul cel mai nefiresc de fiinÅ£a umană, dar fidel până la absurd sistemului pe care l-a creat cu ajutorul fiinÅ£ei umane.
Din Homo Sapiens, Homo Ludens, Homo Religiosus, omul contemporan a devenit "consumator", un produs al societăţii pe care el însuÅŸi a construit-o. Statul constrânge, în timp ce societatea eliberează, modelează ÅŸi creeză modele umane noi, adaptate realităţii contemporane. O societate care îÅŸi selectează nemilos membrii în funcÅ£ie de consumul de Cola, Mc Donald’s, telefoane ÅŸi acareturi moderne nu mai este o societate sănătoasă, ci o dictatură a consumului. Ierarhizarea cetăţeanului în societate nu se mai face după criterii intelectuale, capacităţi profesionale, artistice, umane. Omul nu mai este de mult de natură divină, ci un produs pe bandă al societăţii de consum, o rotiţă în marele angrenaj universal.
Un stat care îÅŸi ignoră proprii cetăţeni îndesând bani în buzunarele de la Mediu ÅŸi Securitate, dar sărăceÅŸte EducaÅ£ia ÅŸi Sănătatea este un stat bolnav. Un om educat nu va fi niciodată uÅŸor de manipulat, un om sănătos fizic ÅŸi psihic nu va deveni dependent de o structură statală, indiferent cât de bun manipulator ar fi Conducătorul. Curios cum, într-o atât de dezvoltată societate, în care mediul virtual oferă posibilităţi nelimitate de informaÅ£ie, cetăţenii sunt tot mai puÅ£in interesaÅ£i de cărÅ£i ÅŸi tot mai puÅ£in capabili de a discerne informaÅ£iile.
Într-o lume a reclamelor, a indicaÅ£iilor precise, a confortului absolut, a mediei care încurajează egoismul fără scrupule (Eu merit, eu decid, eu votez, eu am dreptul), umanismul riscă să devină el însuÅŸi o formă a consumismului, atâta vreme cât cetăţeanul este sensibil "la pachet", atunci când i se oferă o poveste îmbrăcată în reclame, iar gestul frumos va deveni, la rândul său, un subiect de presă. Asta în timp ce alături, în casa vecină sau pe strada noastră se zbat în viaţă oameni simpli, suferinzi ÅŸi nebăgaÅ£i în seamă. Pentru că societatea de consum are nevoie de "poveÅŸti", pentru că povestea atrage reclama, reclama înseamnă bani, banii asigură puterea. De la "vreau să fiu cunoscut pentru ceea ce fac", am ajuns astăzi la "nu fac decât dacă se află că am făcut"!
O hârtie adunată de pe stradă, un copac plantat sau un câine hrănit nu are haz fără "mediatizare". Conceptele creÅŸtine (nu ÅŸtie stânga ce face dreapta, spuneau bunicii noÅŸtri) înseamnă astăzi lipsă de strategie.
Nu este atât de târziu pe cât ne place să credem. Avem ÅŸansa de a privi în jur ÅŸi de a găsi încă în viaţă, alături de noi, uriaÅŸi ai spiritului. Avem ÅŸansa de a deschide cărÅ£i în care aflăm că omul este o fiinţă umană inteligentă.
Societatea de consum poate trăi ÅŸi prin ea însăşi, fără aportul nostru. Consumismul are o imensă capacitate de adaptare. Este posibil ca ea, societatea de consum, să fie nevoită să schimbe regulile, să promoveze valoarea ÅŸi să se recunoască învinsă. Sunt om, deci exist, exist, deci consum. Nimic rău până aici, cu condiÅ£ia ca, într-o societate sănătoasă, să decid eu ce vreau să consum! (F. Tonita)
