Mai poți răbda, popor român, să fii șters din cartea vieții, să îți fie furate sursele de viață, să îți fie otrăvite apa și solul, în timp ce tu stai la televizor sau în cafenele? Mai poți să te consideri creștin, cînd nu îți pasă de fratele tău mai bun, care îți apără și ție pămîntul și apa și viitorul?

Acum 95 de ani țara noastră s-a reunit în hotarele ei firești. Pentru a avea noi o țară, au plătit cu viața milioane de înaintași. Acum 24 de ani, prețul libertății noastre a fost plătit din nou cu viața și cu sănătatea de cei mai buni dintre noi. Astăzi noi nu mai avem nici țară, nici libertate.

Le-am pierdut nu datorită unei invazii străine, nu datorită unui complot internațional. Nu mai avem țară și libertate pentru că nu am luptat pentru ele.

Țara e dată pe bucăți unor corporații străine, iar libertatea e călcată cu bocancul și cu cenzura, pentru că de 24 de ani am acceptat să fim umiliți, să fim mințiți și furați. Nu mai avem țară și libertate pentru că am acceptat ca la temelia vieții noastre publice să fie nu adevărul, ci minciuna, nu competența, ci șmecheria, nu respectul reciproc, ci dezbinarea și ura.

Sîntem mai dezbinați ca niciodată și mai lipsiți de libertate ca pe vremea iobăgiei. Mai avem doar "libertatea" de a fi buni consumatori și plătitori de impozite. Mai avem doar "libertatea" de a ne distra și de a trăi clipa, cînd frații noștri de la Roșia Montană, Moșna sau Pungești ne apără pămîntul și apa și viitorul. Pămînt și apă și viitor pe care le pierdem pentru că nu mai sîntem capabili de solidaritate.

România, mama noastră a tuturor, fără deosebire de nație și credință religioasă, moare din cauza indiferenței și lașității noastre. România, țara noastră, moare, odată cu libertatea noastră.

Țăranii care luptă pentru libertate plătesc deja un preț de sînge. Ziariștii care demască corupția sînt urmăriți penal pentru instigare. Manifestațiile la care participă tot mai puțini oameni sînt reprimate cu brutalitate. Și în timpul acesta noi ne permitem să fim lași și indiferenți, să asistăm cum se lasă peste țara noastră un văl negru al neființei.

Țara noastră strigă, lovită de moarte. Nu de dușman, ci de indiferența fiilor și fiicelor ei, care nu se mai opun unui regim trădător. Țara și libertatea noastră mor împreună.

Mai poți răbda, popor român, să fii șters din cartea vieții, să îți fie furate sursele de viață, să îți fie otrăvite apa și solul, în timp ce tu stai la televizor sau în cafenele? Mai poți să dormi, mai poți să te minți că totul e în regulă, cînd copiii tăi nu vor mai avea o țară? Mai poți să te consideri creștin, cînd nu îți pasă de fratele tău mai bun, care îți apără și ție pămîntul și apa și viitorul?

Vă instig să deveniți cetățeni! Vă instig să vă ridicați pașnic, dar în masă, împotriva unui regim trădător de neam și țară! Vă instig să vă învingeți frica și să nu îi mai lăsați pe cei mai buni dintre noi să devină martiri, ca în 1989!

Libertatea noastră nu mai poate fi redobîndită cu martiri, ci cu cetățeni care și-au învins frica. Pentru că puterea lor se bazează doar pe frica noastră. Violențele comise de regim arată nu putere, ci slăbiciune. Arată că acest regim e putred și slab și că se poate prăbuși la o adiere de vînt. La o adiere de vînt a libertății purtată de mii și mii de cetățeni care și-au învins frica și indiferența și s-au ridicat pentru viitorul lor și al copiilor lor.
Vă instig la demnitate! Vă instig la solidaritate! Vă instig la iubire de țară și libertate! Vă instig să vă luați țara înapoi!

România, trezește-te! România, unește-te!
România, ridică-te!

ORLANDO BALAS (scriitor, profesor universitar)

VIDEO: Bucuresti, 15 decembrie 2013