Nu atitudinea fata de nedreptatile lumii te defineste, nici macar revolta sau strigatul in piata publica. Lumea functioneaza de multa vreme dupa reguli care merita incalcate, iar din piata publica nu a mai ramas decat un platou de televiziune, cu actori debransati de la energia vitala. Singura atitudine care ti se potriveste tie, si numai tie, este cea fata de Dumnezeu.

NU striga daca strigatul tau – desi pare indreptatit – foloseste unora la fel de periculosi si de rai. Nu vei indrepta nimic, dar te vei transforma in instrument vandabil, vulnerabil si usor de manipulat.

NU toti cei care plang sunt victime. Fa un pas inapoi si priveste cu atentie. Cel care tace, care sufera, indura, nu loveste, nu cere… de acela sa te apropii.

NU te lasa distrus, condus, lovit, dezarmat de cei care iti transmit FRICA. Nu vei fi sarac daca muncesti corect, nu vei fi bolnav daca sufletul tau se primeneste zi de zi, nu vei fi insetat daca gasesti izvorul potrivit. Frica te face dependent de stapan, de frica vei binecuvanta lantul din jurul gatului.

Suferi ca nu ai bani pentru a achita facturile la telefon, cablu TV, internet… Te consideri sarac atunci cand renunti cate putin la fiecare dintre aceste fericiri… Ai dreptate.

DAR: Suferi ca nu ai citit de ani buni o carte ziditoare? Suferi cand arunci pe strada resturile de prin buzunare? Suferi dimineata cand iesi din apartamentul tau utilat ca la carte si vezi in jurul blocului balarii in care te pierzi? Suferi cand iti jignesti aproapele, cand izbesti usa in fata unui coleg, cand iti minti parintii, cand iti umilesti copiii, cand iti injuri sefii?

Daca nu suferi cand Dumnezeu plange, esti sarac, sarac si de nimic folositor…

Lumea nu iti mai apartine demult tie... Este a celor de care te temi. Doar lupta este a ta. Dar fii atent pentru ce lupti si cine plange cu adevarat… Cum spunea Maica Tereza: ESTE INTRE TINE SI DUMNEZEU!


(F. Tonita)