Pentru al doilea an consecutiv, rezultatele inregistrate la examenul de Bacalaureat au fost nu dezastruoase, ci de-a dreptul catastrofale. Mii de absolventi respinsi, obligati sa sustina examenul inca odata, sute de note de 1, de 2 sau 3, licee cu promovabilitate zero la suta sau cu un grad de reusita extrem de scazut, tot felul de ineptii scrise pe lucrarile predate de elevi, dar si absenteismul inregistrat la acest test de final de liceu, toate acestea fac parte din tabloul sumbru inregistrat si in aceasta vara la examenul de maturitate. O generatie practic decimata, debusolata, dezamagita de propriile nereusite urmeaza sa ingroase, in buna parte, din pacate, randurile somerilor din tara ori a persoanelor fara ocupatie.

Cine este vinovat pentru aceasta situatie imi este greu sa spun. Am auzit ca unii ii acuza pe politicieni pentru ca ar fi politizat sistemul educational si pe ministrii de resort care s-au perindat la conducerea ministerului, altii spun ca de vina ar fi profesorii care ar prefera sa dea meditatii in particular, in detrimentul explicatiilor din timpul orelor de la scoala, iar o alta categorie ii acuza pe elevi si pe parinti. Ca de obicei, cred ca este un pic din fiecare dar ceea ce este clar e ca proverbul "Ai carte, ai parte" pare sa fi ajuns desuet in zilele noastre. "De ce sa ai parte doar daca ai carte? Poate asta era inainte, acum in niciun caz nu mai e valabil", spunea senin un tanar care tocmai aflase ca nu luase examenul pe care il sustinuse a doua oara.

Si poate, intr-un fel, avea dreptate. Am vazut, in imaginile transmise pe televiziuni, multi elevi care nu pareau deloc afectati de faptul ca nu promovasera examenul, ba erau chiar veseli si faceau glume. De ce sa se chinuiasca cu scoala, cand in prezent poti sa faci cateva invarteli, smecherii si scoti o "caruta de bani" daca esti "baiat destept". La ce bun sa te straduiesti sa iei un examen, sa faci o facultate, sa ai o meserie din care sa traiesti, cand le poti cere bani parintilor, care nu-si lasa "odrasla" sa fie mai prejos decat altii.

Da, din nefericire este o mentalitate care prinde tot mai mult la adolescenti si tineri, avand din plin modele in acest sens in viata cotidiana. Ca doar ce se promoveaza cu insistenta in ultimii ani pe toate canalele media decat arivismul, parvenitismul, smecheria, incultura, snobismul, mediocritatea.

Avem pitipoance care se imbraca numai de la magazine de fite si ne invata si pe noi, cu un aer semidoct, cum ar trebui sa aratam cand iesim din casa, avem manelisti care arunca cu bani la paranghelii si locuiesc in palate care sfideaza bunul simt, avem baieti smecheri care se plimba cu masini de lux si dau muzica din boxe la tot cartierul, avem fotbalisti care faulteaza frecvent limba romana dar isi negociaza salarii de mii de euro, avem manechine si fotomodele.

Nu mai avem oameni de cultura, nu mai avem artisti, nu mai avem medici profesionisti, dascali cu dragoste pentru meserie, nu mai avem ingineri specialisti, nu prea mai avem nimic din ceea ce ar insemna elita unei societati, cartea ei de vizita. Si chiar daca ii avem, de ce sa fie promovati, ce au ei bani de oferit ca sa apara in prime-time? Pe cine intereseaza prezenta lor, daca subcultura sau incultura se vinde foarte bine si prinde la public, daca manelele se asculta de 60 la suta din populatie, daca romanul vine acasa si se aseaza cu o bere in fata televizorului sa vada un meci de fotbal si injura echipa adversa de mama-focului.

Avem din plin in societatea noastra sentimente de rautate, violenta, agresivitate, discriminare, ura, razbunare, invidie, pornografie si nu mai avem dragoste, intelegere, milostenie, curaj, bunatate, compasiune, mila, spiritualitate.

Am scris in mai multe articole despre prabusirea dramatica a scarii de valori, insa se pare ca pe an ce trece "rana" din societatea romaneasca este din ce in ce mai mare iar sansele ei de vindecare tot mai mici. Si am mai citit tot felul de povesti despre apocalipsa cand de fapt am putea spune ca traim, in prezent, aceste zile.

Si inchei la fel cum am facut-o intr-un alt material: daca nu ne desteptam, daca nu vom inlatura acest rau, am putea ajunge prima natiune care dispare nu in urma unui razboi, ci inecata in propria mizerie si mocirla morala.


(Adi Ionescu)