Vecinii nu aveau preferinte. Aveau poarta deschisa pentru orice colindator. Se intampla adesea, sa venim dupa niste copii care au cantat acelasi colind. Insa, oamenii ne ascultau ca si cand era pentru prima oara cand il auzeau. Toti copiii colindau. Era o adevarata forfota in Ajun. Nu era doar miros de cozonac, de sarmale, erau si bune vestiri.
Ce lume minunata era in trecut. Nu doar noi ne pregateam pentru colindat, ci si vecinii pentru primirea colindatorilor. Primirea noastra, a celor ce vesteam, era echivalenta cu primirea lui Hristos. Si asa devenea Hristos oaspete in fiecare casa. Acum copiii trebuie sa intrebe: primiti colindatori? Iar oamenii, lipsiti de orice emotie, de cele mai multe ori raspund Nu.
Astazi, aproape ca in fiecare statie de metrou, in orice tramvai e cineva care canta. Acestia nu mai stiu ca e vremea sa vestesti ca Fiul lui Dumnezeu Se naste din Fecioara Maria. Si asa se face ca pe unul il vezi cu un acordeon, pe altul aruncand niste popice, apare si cel cu mielul "Vasilica", ce mai, e vremea de facut bani. Ajuns acasa, ai sentimentul ca cineva iti verifica neincetat soneria. Ti se bate permanent in usa. Si culmea, de multe ori de aceleasi persoane. Ce vor? Banuti. Nu au invatat decat o strofa dintr-un colind sau iti canta ceva apropiat de un colind si cred ca e potrivit sa le dai o anumita suma de bani. Asa ca de nu o ai, e bine sa nu le deschizi. Nu de alta, dar ii superi si e posibil sa-ti lase cateva urme pe usa.
Trairi imputinate si de o parte si de alta. Multi din cei care colinda nu o mai fac in duh autentic, sunt formali, rostesc cantari care nu mai au nimic in comun cu cele din trecut, totul e deviat. Iar cei care ar trebui sa le asculte, fie nu mai cred in intruparea Fiului, fie cred ca e un eveniment ce s-a petrecut candva, undeva si care nu mai are legatura cu prezentul. Pacat, ca nu mai sunt vrednici sa "citeasca" Biblia nescrisa a Nasterii Domnului. Adica, sa asculte colinde.
(Adrian Cocosila, crestinortodox.ro)
