Renasterea pasiunii pentru lectura, la prima vedere, ma bucura, insa privind mai atent titlurile cu care se hranesc cititorii si roadele vietii lor, mai mult ma ingrijoreaza. Uneori gandesc la faptul ca mai bine nu citeste omul nimic, decat sa citeasca ceva netrebnic si daunator lui insusi, cat si celor de langa el.
A fost o vreme cand mai toate cartile ii erau omului de folos, o vreme in care cartile erau putine si nu oricine avea indrazneala de a scrie o carte. Astazi insa, oricine poate scrie despre orice, iar omul nostru de rand ajunge dependent de lucruri ieftine si lipsite de viata. Ba mai mult, dupa ce ca nici ele nu au viata, ele ii mai iau si cititorului viata.
Pasiunea pentru "science fiction" ma sperie. Titlurile cartilor semnate de autori precum F.M.Dostoievsky abia daca mai incap in "cultura generala" a omului de rand, daramite pe rafturile bibliotecilor personale.
Ba mai mult, daca nu esti la curent cu toate noile "deseuri" din librarii, "nu stii nimic despre carti". Ba inca mai si auzi replici de genul: "Cum, nu ai citit Paulo Coelho ?! Nici Dan Brown ?!" spuse de oameni care in viata lor nu au mai citit altceva.
Parintele Nicolae Steinhardt, unul dintre marii oameni duhovnicesti si de cultura ai tarii, spune: "La inceputul vietii e bine, gandesc, sa citim de toate, de-a valma, cu nesat si nediscriminatoriu. Apoi selectiunea, totusi, se impune. N-avem incotro: ni se impune o rigoare, o disciplina. (...) Lectura, ca toate cele din lumea aceasta, e buna daca e cu masura. Ea nu trebuie sa devina obsesie, grija ori dependenta."
Citeste mult, dar nu multe!
"Citeste mult, nu multe!", zice Pliniu cel Tanar, iar Seneca adauga si el, zicand: "Voiesti ca cititul sa-ti lase impresii trainice? Margineste-te la un mic numar de autori, insufletiti de multa intelepciune, si hraneste-te cu nesat din cuvintele lor! Multimea cartilor imprastie puterile spiritului."
Cartile rele si daunatoare vietii omului, atat celei de aici, cat si celei vesnice, trebuiesc aratate cu degetul, spre a se feri de ele tot omul, chiar si cel lipsit de propria trezvie. "Cartile rele sunt o otrava morala, care raspandesc raul. Autorii rai, chiar dupa ce-au fost asezati in mormant, continua sa omoare inimile urmasilor, din generatie in generatie. Cartea buna este o comoara pentru viata, iar cea rea este un duh chinuitor."
Petrarca vorbeste atat de frumos despre carti si despre valoarea lor in viata omului, incat nu pot sa nu aplic aceste cuvinte ale sale Sfintei Scripturi si tuturor scrierilor Sfintilor Parinti, care ne sunt leacuri, profesori, mangaiere si odihna. Inchei citandu-l pe Petrarca:
"Ziceti ca eu n-am prieteni? Am prieteni a caror societate e foarte placuta, prieteni din toate tarile si din toate timpurile. Ei totdeauna sunt imprejurul meu. Cand ii chem, vin; cand ii intreb, imi raspund. Unii din ei imi povestesc ce s-a intamplat in timpurile trecute; altii, ce se intampla in timpul de fata. Unii ma invata sa traiesc bine, altii sa mor bine. Altii, prin veselia lor, imi risipesc grijile si necazurile. Unii imi otelesc inima in suferinte, altii ma invata sa dispretuiesc dorintele inimii. Unii ma poarta de mana pe drumul stiintelor, altii ma povatuiesc pe cararea virtutilor. Ca rasplata pentru atatea binefaceri ei nu cer altceva decat o camera modesta, unde sa fie feriti de pulbere. Cand ies pe afara, ii iau cu mine pe cararile pe unde umblu. Linistea campurilor si umbra copacilor le place mult mai bine decat zgomotul oraselor, stiti voi cine sunt acesti prieteni? Sunt cartile pe care le citesc!".
(Teodor Danalache)
