In Sfanta Scriptura intalnim de nenumarate ori indemnul de a ne bucura. Si pare un non sens sa vorbim de bucurie in conditiile in care suntem cuprinsi de suferinte, boli, necazuri etc. Dar gresim daca vom ramane la acest mod de gandire. Sa nu ne imaginam ca cei care sunt oameni ai bucuriei nu ar avea motive de intristare precum au ceilalti oameni. Sa nu credem ca acestia sunt lipsiti de probleme. Dar bucuria nu sta in lipsa problemelor din aceasta viata, ci in atitudinea pe care o avem fata de ele. Si chiar daca n-am avea nicio problema , nu avem bucurie decat atunci cand traim o viata care sa fie spre slava lui Dumnezeu.
Nu trebuie sa fim invidiosi pe cei care sunt bucurosi in viata. Pentru ca Dumnezeu doreste ca tot neamul omenesc sa fie cuprins de bucurie, e bine sa stim ca avem tot ce ne trebuie pentru bucurie. Daca ne intrebam de ce multi semeni nu cunosc bucuria? Le putem raspunde cu pilda talantilor. In acea pilda, numai cei care au inmultit darurile primite s-au impartasit de cuvintele: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau" (Matei 25,21).
Nimeni nu trebuie sa creada ca este indreptatit sa-L certe pe Dumnezeu pentru lipsa bucuriei sale. A sta cu mainile in san, a nu lucra la inmultirea darurilor primite, sunt acte prin care pierdem bucuria. Indiferent de necazurile care vin asupra omului, e bine de stiut ca ele nu sunt ingaduite de Dumnezeu intr-o masura atat de mare incat sa-l faca incapabil pe om sa mai lucreze la inmultirea darurilor. Dimpotriva, Dumnezeu ingaduie prezenta lor ca prin ele sa ne ridice spre lucrare si implicit spre bucurie.
Lucrarea noastra de inmultire a darurilor nu trebuie facuta neaparat pentru bucurie. Bucuria vine de la sine atunci cand omul inmulteste darurile primite. Astfel, trebuie sa cautam mai intai lucrarea. Si celor lucratori, Dumnezeu le daruieste bucuria. Iar lucrarea nu trebuie savarsita doar duminica. Inmultirea darurilor trebuie sa fie o stradanie de toate zilele, toata viata.
Starea fireasca a omului credincios este bucuria. Daca sunteti tristi sau deprimati, sunteti inca sub domnia pacatului, caci acesta aduce intristarea si deznadejdea in noi. Il iubesc mult pe Sfantul Serafim de Sarov pentru ca a inteles ca prima datorie a unui crestin este sa fie un om al bucuriei. Sa ne daruiasca Dumnezeu putere sa-i intampinam pe semeni precum o facea Sfantul Serafim de Sarov - tuturor celor care ii ieseau in cale sau veneau la el nu le spunea "frate", "domnule" etc, ci numai "bucuria mea".
(Adrian Cocosila)
