Bogăţia – e scopul vieţii multora dintre noi. Pentru unii e realitate, pentru alţii vis. V-aţi surprins închipuindu-vă câte n-aţi face dacă aţi fi bogat, nu-i aşa?

Şi toată viaţa alergăm după acumulări. Problema e că, în această alergare, uităm că există şi un altfel de a fi bogat, un fel care te face să te simţi împlinit, mai mult decât sumele din conturi sau dosarul cu multele acte de proprietate.

Un om credincios şi sărac se consola mereu cu ideea că dincolo trebuie să fie altfel: cei lipsiţi de aici vor fi îndestulaţi în lumea cealaltă.

Şi a visat "amărâtul" că a murit şi era la poarta raiului. Aici, pregătiri pentru o primire fastuoasă. Se bucura că avusese dreptate când gândea că se va întoarce roata.

Când să intre, însă, pe poarta frumoasă şi împodobită, un înger îl îndrumă spre o poartă micuţă, pe care nici n-o văzuse. Nedumerit omul întrebă: "Dar toate aceste pregătiri pentru cine sunt?".

"Ei, aşteptăm pe un mare bogătaş, care a murit odată cu tine, răspunse îngerul. Ne pregătim să-l primim cum se cuvine". Săracul era de-a dreptul indignat: "Cum se poate una ca asta? Cât am trăit pe pământ am văzut atâtea nedreptăţi. Dar şi aici lucrurile stau la fel? Contează că el e bogat şi eu sărac?".

Îngerul încercă să-l liniştească: "Aici nu e important cât de bogat a fost omul, ci cât de bun a fost. Bogatul pe care-l aşteptăm a avut multe, dar i-a si ajutat pe mulţi".

"Dar atunci, dacă şi eu şi bogatul vom intra în rai, pentru ce este venirea lui aşa o sărbătoare?", întrebă săracul.

Îngerul îl lămuri: "Omule, ca tine, vin aici în fiecare zi cu miile şi sunt bine primiţi cu toţii. Dar un bogat n-a mai ajuns la poarta raiului de mult!".

O vorba buna