În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearsafurile în balcon.
CE CEARSAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON...! Cred că are nevoie de un nou săpun... poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearsafurile !
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună, femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearsafuri mut mai curate şi îi spuse soţului ei: "Priveşte, a învăţat să spele rufele! O fi învăţându-o altă vecină??"
Soţul ei îi răspunse:
"Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!"
Viaţă este aşa! Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi...
