Era odata un calugar foarte irascibil din fire. Se supara foarte repede, foarte des si aproape din orice. Desi se ruga neincetat lui Dumnezeu sa il scape de suparare, adesea cand se ridica de la rugaciune, se intampla sa se manie pe unul dintre frati.

La un moment a indraznit sa-I spuna lui Dumnezeu: "Doamne, te tot rog sa ma scapi de suparare? De ce ma lasi sa ma cert cu fratii asa de des?".

Dumnezeu i-a raspuns: "Cum vrei tu sa exersezi refuzul supararii fara materie prima? Nu mi-ai spus tu sa te scap de suparare? De aceea iti trimit mereu pe cineva, ca sa ai ocazia sa nu te superi, chiar daca iti da motiv fratele tau sa te superi pe el. Tu poti sa inveti sa inoti intr-un bazin fara apa? Tot asa este si cu raspunsul Meu la rugaciunile tale! Numai tu esti stapan pe reactiile tale. Numai tu poti alege daca doresti sa te mai superi ori ba".

Calugarul s-a luminat si de atunci isi spunea mereu: "Ma supar doar cand vreau eu". Si asa a scapat calugarul de suparare.

CITEȘTE ȘI: "Destăinuirile unui bătrân pe moarte"