L-am cunoscut pe părintele Ilarion Argatu în anul 1984. Auzisem de la unii preoÅ£i – colegi că părintele îi ajutase material la reparaÅ£iile bisericilor unde slujeau, ÅŸi cum aveam ÅŸi eu lucrări de repa­raÅ£ie la biserică m-am gândit să-mi încerc norocul.

Părintele Argatu îÅŸi avea chilia la Mănăstirea Cernica. Într-o dimineaţă, pe la sfârÅŸitul lui martie, plec la părintele. Ajuns lâ mănăstire am recunoscut chilia uÅŸor: vreo 30-40 de persoane aÅŸteptau în liniÅŸte la o uşă. Mă strecor înghesuit printre ei, ajung în faÅ£a uÅŸii ÅŸi intru, lăsând impresia că sunt un obiÅŸnuit al casei. Când intru în chilie părinte­le Argatu ÅŸedea pe un scaun de lemn, la o masă cu o muÅŸama. Pe masă era o găleată plină cu apă, o cruce ÅŸi două sfeÅŸtoace de busuioc. Unul era foarte mare cât gura de la găleata de apă, că dacă îl luai în mână abia îl puteai cuprinde, ÅŸi unul mic, aÅŸa cum au preoÅ£ii când merg cu Boboteaza prin sat. Erau icoane pe toÅ£i pereÅ£ii, o candelă aprinsă, pe jos un preÅŸ ţără­nesc. Părintele citea pe o carte, ÅŸi-a ridicat privirea spre mine, a dat să spună ceva, dar probabil văzându-mă în reverendă s-a oprit. Era mirat! Avea o barbă mare, albă, patriarha­lă, ochii îi jucau în cap. Dragă cititorule, mi-a vorbit în "dulcele grai moldovenesc", pe care dacă aÅŸ încerca să-1 redau poate aÅŸ greÅŸi. Mi-a încălzit inima…

-Şe necazuri te aduşe fraţia ta la mine? Vino să te sărut pe frunte!

Am simÅ£it că am în faÅ£a mea un sfânt. Cu câteva luni mai înainte, fusesem la un preot paroh de la o mare biserică din BucureÅŸti. Când m-a văzut în reverendă mi-a spus direct: "Dacă ai venit după bani sa ÅŸtii că n-am. Du-te ÅŸi munceÅŸte. Mergi ÅŸi cântă la altă masă că la mine nu Å£ine".

Părintele Argatu mi-a luat faÅ£a între mâini ÅŸi chiar m-a sărutat pe frunte.

—Stai jos colea pe scaunu’ aista ÅŸi spune ÅŸe vânt te aduÅŸe la chilia mea.

Îi povestesc necazurile mele; bise­rică mare… sat mic… lume săracă… monument istoric…

-Ei fraÅ£ia ta, dacă vrei să te ajut trebuie să vii la mine de 3 ori în nu­mele Sfintei Treimi. O dată vii pentru Tatăl, o dată pentru Fiul ÅŸi apoi pentru Sfântul Duh, sfinÅ£itorul lumii. Să vii 3 luni la rând ÅŸi apoi om vedea ÅŸe gânduri îmi va da Sfânta Treime despre frăţia ta.

-Am să vin cu plăcere preacu­vioase!

—Acum du-te, deschide uÅŸa, ÅŸi dă drumul mulÅ£imilor!

Chilia părintelui nu avea mai mult de patru metri pe patru. Deschid uÅŸa ÅŸi cele 30-40 de persoane au "năvă­lit" în chilia cuviosului părinte. După ce ne liniÅŸtim părintele Argatu ne întreabă pe toÅ£i:

—VedeÅ£i busuioaÅŸele aistea două? Unu-i mare, ÅŸ-altu-i mic! Åži ne arată cu mâna ÅŸi privirea cele două sfeÅŸ­toace de pe masă. Busuiocul ÅŸei mare îl folosesc împotriva diavoliilor ÅŸei mari, iar busuiocul ÅŸei mic îl folo­sesc împotriva diavolilor ÅŸei miÅŸi… de toată ziua… că toată zâulica drăcuÅŸorii ÅŸei miÅŸi uite aÅŸa ne dau târcoale! Åži părintele îÅŸi ridică mâinile ÅŸi-ÅŸi miÅŸcă agitat degetele vrând să ne arate cum diavolii nu ne dau pace. Apoi ia busuiocul cel mic, îl înmoaie în găleata cu apă sfinÅ£ită ÅŸi ne stropeÅŸte pe toÅ£i în semnul Sfintei Cruci zicând:

—Stăpâne AtotÅ£iitorule ÅŸerÅŸetea- ză cu mila Ta pe robii Tăi, care sunt neputinÅŸioÅŸi. Tinde braÅ£ul Tău ÅŸei plin de tămăduire ÅŸi-i ridică din patul suferinÅ£ei ÅŸi din boală; ÅŸeartă duhul neputinÅ£ei, depărtează de la ei toată durerea, fierbinÅ£eala ÅŸi friguri­le; ÅŸi de sunt într-înÅŸii păcate, iartă-i cu iubirea Ta de oameni… Ei! Amu’ ieÅŸiÅ£i afară ÅŸi intraÅ£i fiecare pe rând. Iar frăţia ta – ÅŸi se uită la mine – te aÅŸtept peste o lună. I-am sărutat mâna, părintele m-a sărutat pe frunte… ÅŸi am plecat.

După o lună de zile, într-o dimi­neaţă eram iar în chilia părintelui Argatu. întâlnirea s-a petrecut aproa­pe la fel, dar seara, la plecare, mi-a spus: "data viitoare să vii cu chitanÅ£ie­rul". Eram ameÅ£it de foame ÅŸi ieÅŸind pe poarta mănăstirii, m-am gândit că nici părintele Argatu nu mâncase nimic în ziua aceea. A mai trecut o lună ÅŸi m-am dus iar la cuviosul părinte, care de cum am intrat în chilie – tot pe la ora 6 dimineaÅ£a – îmi spune:

-Ei… frăţia ta, acum ai venit în numele Sfântului Duh, sfinÅ£itorul lumii. Ai adus chitanÅ£ierul?

-L-am adus preacuvioase!

ÎÅŸi duce mâinile la piept, se pipăie, apoi scoate de sub reverendă un teanc de bani.

-Hai, treÅŸi ÅŸi scrie la chitanÅ£e… ÅŸi începe… Ion, Vasile, Maria, Floarea cu copiii ei, Stan ÅŸi Gherghina cu tot neamul, Văsălie adormit…

—Preacuvioase, părintele protopop a spus să scriu ÅŸi numele de familie…

-Să-i spui părintelui protopop să-Å£i dea el bani să repari biserica…

Am completat 150 de chitanÅ£e numai cu numele de botez; mi-a dat 15000 de lei, după care, simÅ£indu-mă îndatorat îi fac o invitaÅ£ie…

Preacuvioase vă invit la mine la biserică într-o zi; biserica mea pe vremuri a fost mănăstire… Părintele scoate dintr-o pungă doi covrigi pe care mi-i întinde spunându-mi:

-Ia să ai ÅŸe mânca pentru că data trecută ai răbdat de foame. Vino încoaÅŸe. Se îndreaptă către fereastra chiliei, dă la o parte o perdea simplă, albă ÅŸi continuă:

-Nu pot veni, că-s urmărit. Vezi pe omul ÅŸela care stă pe banca ÅŸeea ÅŸi ÅŸiteÅŸte? Dar ÅŸe zic eu că ÅŸiteÅŸte!? AÅŸela numai se faÅŸe că ÅŸiteÅŸte, că de fapt el nu ÅŸiteÅŸte! AÅŸela-i securist. Că de-ar ÅŸiti cât se faÅŸe el că ÅŸiteÅŸte, ar fi mai deÅŸtept decât noi amândoi la un loc! ÅžtiiÅŸe carte ÅŸiteÅŸte? PoveÅŸti nemuritoare…! Săracu…! AÅŸeea-i pânea lui! Eu nu sunt supărat pe el. O avea copii. Mă rog ÅŸi pentru el în fiecare dimineaţă.


(Preot Nicolae Trusca)

CITEȘTE ȘI: "Valeriu Iftime, fără emoții în acest sezon! Încă un transfer anunțat la Botoș..."