"Cine nu crede în poezie cu adevărat, nu ca o salvare sau portiţă de intrat în lume, de aÅŸezare într-un loc comod în care să te instalezi iar lumea să te admire ca pe un erou, acela nu este poet, ci autor de versuri pe care le scoate din cînd în cînd ca pe niÅŸte medalii pe haine, la diverse ocazii. Poezia este o continuă ardere a sufletului într-un trup lăsat de Dumnezeu pe pămînt pentru a fi candelă, este legătura ta cu Divinitatea, atunci cînd aceasta ÅŸi-a pus în tine parte din existenÅ£a ei veÅŸnică. Poezia nu se acoperă cu mîndrie, cu trufie, cu glorie de o zi, de zurgălăi zăngănitori ÅŸi beteală sclipitoare, poezia nu se trîmbiÅ£ează în urechile surde ale celor care nu aud decît foÅŸnetul lacom al banilor, poezia nu este o femeie care se vinde uÅŸor, nici măcar nu se vinde în vreun fel, nu este gura plină de injurii ÅŸi blesteme, de blasfemii ÅŸi aroganţă, ci ea, poezia, este acea stare de veghe continuă ce-l Å£ine în viaţă pe poet ÅŸi după moarte, este glasul ÅŸoptit care se aude doar în urechile celor care ÅŸtiu că lumea nu ar fi ajuns pînă aici, dacă poezia nu ar fi existat în sufletele celor care au ars pentru a lumina calea plină de întuneric a timpului. TotuÅŸi, dacă se poate spune că unde dragoste nu e, nimic nu e, nu pot spune, parafrazîndu-l pe Apostolul Pavel, dacă poezie nu e, nimic nu e! Însă pot spune că acolo unde nu este poezie, sufletul este mai sărac, trupul trece mai greu prin viaţă, fără bucuria pe care numai spiritul acesteia Å£i-o poate da. Poezia adevărată, cea născută din har, nu din facere, nu Å£ine cont de vremuri, de restriÅŸti, de bunăstare, ci doar de beatitudinea împlinirii frumuseÅ£ii lui Dumnezeu pe pămînt. Poezia adevărată este Poetul adevărat.
*
Cum să definesc poezia, fie ca "gen proxim", ori ca "diferenţă specifică"? Åžtiam că poesia, aÅŸa cum îmi place să scriu acest cuvînt atunci cînd scriu poezie, nu are o definiÅ£ie, decît cea de gen literar, ca-n manuale, sau cea de DEX, în care caracterul ÅŸtiinÅ£ific îi secătuieÅŸte substanÅ£a, savoarea, frumuseÅ£ea, farmecul, încîntarea... Cuvîntul în sine are toată încărcătura care acoperă cu îndestulare ceea ce se face bine în domeniu ÅŸi dezvăluie tot răul atunci cînd se face rău, cînd se scrie prost. Trimiterea la talent, atunci cînd se scrie poezie, nu mai este necesară: este suficient talentul care face ca poezia să fie, ori lipsa de talent care face ca poezia să nu fie... Åži atunci definiÅ£ia este gata. Cînd definim astfel de datus-uri, riscăm să greÅŸim foarte mult, să picăm în naivităţi sau în truisme care ar face mari deservicii genului în sine, nu cuvîntului în sine. Putem însă afirma că poezia, în literaturile lumii, este un "gen proxim", "diferenÅ£a specifică" făcînd-o celelalte genuri, care, împreună cu poezia, fac totum-ul într-un spaÅ£iu literar. Ea se confundă cu limba în care este scrisă ÅŸi acoperă istoricul unei astfel de limbi care ÅŸi-a găsit calea de afirmare identitară prin poezie. Nu mă hazardez deloc să dau o definiÅ£ie poeziei. Prefer să-i descopăr frumuseÅ£ea, adevărul acesteia, citind-o, scriind-o, promovînd-o, facînd mai puÅ£ină teorie, care, vorba lui Gellu Naum, "ucide poezia". Nici măcar nu spun că "poezia este poezie, atunci cînd este cu adevărat", pentru că aÅŸ încerca o definÅ£ie, totuÅŸi, cu care, nu-i aÅŸa, nu aÅŸ fi de acord". (Gellu Dorian, Crez poetic)
Invitatul revistei Hyperion este Christian Schenk. PublicaÅ£ia cuprinde ÅŸi o importantă colecÅ£ie de Poezie, rubrica incluzând semnăturile poeÅ£ilor Vlad Scutelnicu, Petrut Pârvescu, Vasile Zetu, Angela Baciu sau Vasile Iftime. Åži Beletristica se bucură de o bună reprezentare, de la Elena CardaÅŸ ÅŸi Mircea Oprea la Dan PerÅŸa ÅŸi alÅ£ii.
Cronica literară este semnată de Lucian Alecsa, Mircea A. Diaconu, Ion RoÅŸioru, revista Hyperion prezentând, ca în fiecare număr, ÅŸi rubrici consacrate, precum Eminescu in aeternum, Universalis si Eseu.
Poetul Radu Florescu este aniversat la împlinirea a 50 de ani, iar Memoria se dedică lui Victor IlieÅŸiu (1916 - 1984).
