"Cine nu crede în poezie cu adevărat, nu ca o salvare sau portiţă de intrat în lume, de aşezare într-un loc comod în care să te instalezi iar lumea să te admire ca pe un erou, acela nu este poet, ci autor de versuri pe care le scoate din cînd în cînd ca pe nişte medalii pe haine, la diverse ocazii. Poezia este o continuă ardere a sufletului într-un trup lăsat de Dumnezeu pe pămînt pentru a fi candelă, este legătura ta cu Divinitatea, atunci cînd aceasta şi-a pus în tine parte din existenţa ei veşnică. Poezia nu se acoperă cu mîndrie, cu trufie, cu glorie de o zi, de zurgălăi zăngănitori şi beteală sclipitoare, poezia nu se trîmbiţează în urechile surde ale celor care nu aud decît foşnetul lacom al banilor, poezia nu este o femeie care se vinde uşor, nici măcar nu se vinde în vreun fel, nu este gura plină de injurii şi blesteme, de blasfemii şi aroganţă, ci ea, poezia, este acea stare de veghe continuă ce-l ţine în viaţă pe poet şi după moarte, este glasul şoptit care se aude doar în urechile celor care ştiu că lumea nu ar fi ajuns pînă aici, dacă poezia nu ar fi existat în sufletele celor care au ars pentru a lumina calea plină de întuneric a timpului. Totuşi, dacă se poate spune că unde dragoste nu e, nimic nu e, nu pot spune, parafrazîndu-l pe Apostolul Pavel, dacă poezie nu e, nimic nu e! Însă pot spune că acolo unde nu este poezie, sufletul este mai sărac, trupul trece mai greu prin viaţă, fără bucuria pe care numai spiritul acesteia ţi-o poate da. Poezia adevărată, cea născută din har, nu din facere, nu ţine cont de vremuri, de restrişti, de bunăstare, ci doar de beatitudinea împlinirii frumuseţii lui Dumnezeu pe pămînt. Poezia adevărată este Poetul adevărat.
*
Cum să definesc poezia, fie ca "gen proxim", ori ca "diferenţă specifică"? Ştiam că poesia, aşa cum îmi place să scriu acest cuvînt atunci cînd scriu poezie, nu are o definiţie, decît cea de gen literar, ca-n manuale, sau cea de DEX, în care caracterul ştiinţific îi secătuieşte substanţa, savoarea, frumuseţea, farmecul, încîntarea... Cuvîntul în sine are toată încărcătura care acoperă cu îndestulare ceea ce se face bine în domeniu şi dezvăluie tot răul atunci cînd se face rău, cînd se scrie prost. Trimiterea la talent, atunci cînd se scrie poezie, nu mai este necesară: este suficient talentul care face ca poezia să fie, ori lipsa de talent care face ca poezia să nu fie... Şi atunci definiţia este gata. Cînd definim astfel de datus-uri, riscăm să greşim foarte mult, să picăm în naivităţi sau în truisme care ar face mari deservicii genului în sine, nu cuvîntului în sine. Putem însă afirma că poezia, în literaturile lumii, este un "gen proxim", "diferenţa specifică" făcînd-o celelalte genuri, care, împreună cu poezia, fac totum-ul într-un spaţiu literar. Ea se confundă cu limba în care este scrisă şi acoperă istoricul unei astfel de limbi care şi-a găsit calea de afirmare identitară prin poezie. Nu mă hazardez deloc să dau o definiţie poeziei. Prefer să-i descopăr frumuseţea, adevărul acesteia, citind-o, scriind-o, promovînd-o, facînd mai puţină teorie, care, vorba lui Gellu Naum, "ucide poezia". Nici măcar nu spun că "poezia este poezie, atunci cînd este cu adevărat", pentru că aş încerca o definţie, totuşi, cu care, nu-i aşa, nu aş fi de acord". (Gellu Dorian, Crez poetic)
Invitatul revistei Hyperion este Christian Schenk. Publicaţia cuprinde şi o importantă colecţie de Poezie, rubrica incluzând semnăturile poeţilor Vlad Scutelnicu, Petrut Pârvescu, Vasile Zetu, Angela Baciu sau Vasile Iftime. Şi Beletristica se bucură de o bună reprezentare, de la Elena Cardaş şi Mircea Oprea la Dan Perşa şi alţii.
Cronica literară este semnată de Lucian Alecsa, Mircea A. Diaconu, Ion Roşioru, revista Hyperion prezentând, ca în fiecare număr, şi rubrici consacrate, precum Eminescu in aeternum, Universalis si Eseu.
Poetul Radu Florescu este aniversat la împlinirea a 50 de ani, iar Memoria se dedică lui Victor Ilieşiu (1916 - 1984).
