Conducerea ţării e pe mâna stâlpilor de cafenele, partidele au ajuns stat în stat, oameni lipsiÅ£i de merit trăiesc din politică ÅŸi prin politică, o clasă dominantă s-a format din oameni neproductivi, clasele pozitive sunt doar o masă impozabilă ÅŸi exploatabilă.
Aceşti oameni declasaţi sunt totodată instrumentele cele mai bune, pentru că sunt cele mai coruptibile cu care se servesc străinii pentru a exploata ţara, populaţiile ei autohtone.
Mizeria materială ÅŸi morală a populaÅ£iunilor, destrăbălarea administraÅ£iei, risipa banului public, cumulul păsurilor, corupÅ£ia, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernământ.
E condamnat acest popor ca paginile istoriei lui să fie mânjite de indivizi străini, fără ca aceÅŸtia să justifice prin muncă sau inteligenţă o asemenea suplaritare.
Statul demagogic devine o unealtă în mână politicienilor.
Statul demagogic nu are respect pentru popor, pentru sănătatea lui, pentru tradiţiile lui, e statul egoismului. Statul demagogic e un mecanism fără imoralitate, fără suflet, fără ideal.
În statul nostru demagogic, o oligarhie istorică nu se mai poate stabili la noi; Å£ara a ajuns pe mâna unor declasaÅ£i din pricina cărora rasa degenerează, parazitismul e în floare, intriga ÅŸi minciuna sunt mijloacele de ajungere oricât de sus.
Statul e azi maşina prin mijlocul căreia, cei laşi se răzbună asupra potrivnicilor lor politici.
O naÅ£iune din sânul căreia nu se ridică oameni de muncă ci paraziÅ£i, ce debitează fraze, e o naÅ£iune pe care o aÅŸteaptă ruina ÅŸi demoralizarea".
(Mihai Eminescu, Scrieri politice)
