După un dialog, mai mult decât benefic și instructiv, cu Liviu Papadima și Ioan Pârvulescu, organizată în cadrul Zilelor Eminescu, ediția din ianuarie 2025, Memorialul Ipotești și Casa Corpului Didactic Botoșani invită profesorii de limba și literatura română și publicul interesat la un nou dialog cu genericul „Cum îl mai citim pe Eminescu?”, la care vor participa Mihai Zamfir și Mihaela Mancaș.
Dialogul va avea loc, cu prilejul Zilelor Eminescu, ediția iunie, în data de 14 iunie 2025, începând cu ora 13:00, în Amfiteatrul „Laurențiu Ulici” de la Ipotești.
Mihai ZAMFIR este profesor emerit al Facultății de Litere a Universității din București. Este specialist în stilistică, istorie literară și literatură comparată.
A fost profesor la Universitatea din Lisabona (1972-1975), cofondator al Secției de Portugheză de la Universitatea din București (1975), Subsecretar de Stat la Ministerul Educației și Cercetării (1990-1993), Ambasador al României în Portugalia (1997-2001) și în Brazilia (2007-2012).
A publicat numeroase articole și sinteze de specialitate: Proza poetică românească în secolul al XIX-lea (1971), Introducere în opera lui Al. Macedonski (1972), Imaginea ascunsă. Structura narativă a romanului proustian (1976), Poemul românesc în proză (1981), Formele liricii portugheze (1985), Cealaltă față a prozei (1988), Din secolul romantic (1989), Discursul anilor ’90 (1997), Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române (vol. I, 2011, 2012; vol. II, 2017). Este autorul romanelor Poveste de iarnă (1987), Acasă (1992), Educație târzie (2 vol., 1998-1999), Fetița (2003), Se înnoptează. Se lasă ceață (2006), În așteptare (2020). O selecție a articolelor sale de după 1990 a apărut în volumele Jurnalul indirect (2 vol., 2015) și Alt jurnal indirect (2020).
„Literatura e o superviață. E o viață la pătrat sau chiar la cub. E ceea ce ne face unici în Univers. Suntem ființe care știm că vom dispărea, care știm că Universul însuși va dispărea, care știm că nu însemnăm nimic în raport cu dimensiunile Universului. Cu toate acestea, ne încăpățânăm să facem lucrul cel mai inutil, aparent. Ne încăpățânăm să oferim o mică șansă celor din jurul nostru. Numesc această mică șansă – literatura. Ea reprezintă un fel de superviață, pentru că, de fapt, contrazice frontal tot ceea ce viața «reală» înseamnă”, afirma într-un interviu Mihai Zamfir.
Mihaela MANCAȘ este profesor emerit al Facultății de Litere a Universității din București. Este specialistă în stilistică literară, istoria limbii române literare, poetică, retorică și traducătoare din limba franceză.
A contribuit la elaborarea unor volume colective și a unor dicționare fundamentale din domeniul lingvisticii. Este membră a Societății Române de Lingvistică și a Societății de Științe Filologice. A publicat numeroase articole în reviste de specialitate din țară și din străinătate, precum și numeroase studii:
- Stilul indirect liber în româna literară (1972);
- Istoria limbii române literare (1974);
- Limbajul artistic românesc în secolul al XIX-lea (1983);
- Limbajul artistic românesc în secolul XX (1991);
- Limbajul artistic românesc modern. Schiță de evoluție (2005);
- Tablou și acțiune. Descrierea în proza narativă românească (2005);
- Lexicul afectivității și poezia românească din secolul XX (2014);
Metafora afectivității în poezia românească (2020); Stil și stilistică, vol. I-II (2022); volume în colaborare: Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1976);
Dicionário romeno-português (1977), Dicționar general de științe. Dicționarul științelor limbii (1997); ed. a 2-a, revăzută și adăugită, Dicționar de științe ale limbii (2001; 2005).
Activitatea științifică și universitară a Mihaelei Mancaș este omagiată în volumele: Text și discurs. Omagiu Mihaelei Mancaș (2011) și Limbă, societate, cultură. In honorem Liliana Ionescu-Ruxăndoiu și Mihaela Mancaș, vol. I-II (2021).