Are aproape 85 de ani ÅŸi de la 8 ani a îmbrăţiÅŸat viaÅ£a mănăstirească. La 10 ianuarie 1969, maica Teofana Scântei a fost numită stareţă a Mănăstirii Vorona. Se împlinesc 50 de ani de la acel moment - prilej de bucurie, de sărbătoare, de slavă dată lui Dumnezeu.
Maica Teofana s-a născut la 30 iunie 1934 în satul ChiÅŸcăreni din Săveni, judeÅ£ul BotoÅŸani. A fost al ÅŸaptelea copil al părinÅ£ilor Costache ÅŸi Maria Scântei ÅŸi a primit la Botez numele Fevronia. Pe când avea aproape 8 ani, a ajuns la Mănăstirea Agafton, unde erau peste 400 de maici, ÅŸi n-a mai vrut să plece. PărinÅ£ii i-au acceptat dorinÅ£a ÅŸi au lăsat-o sub oblăduirea maicii Mitrodora Savel, monahie care s-a ocupat de educaÅ£ia ei duhovnicească ÅŸi intelectuală.
La 14 ani a devenit rasoforă, iar peste un an, în 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, a fost mutată la Mănăstirea RâÅŸca. Pe atunci, aÅŸezământul depindea de Mănăstirea Slatina, unde stareÅ£ era părintele Cleopa Ilie ÅŸi unde maica Teofana l-a avut ca duhovnic pe părintele Paisie Olaru. La 20 de ani, în ziua Pogorârii Sfântului Duh, în 1954, a fost tunsă în monahism chiar de către Părintele Mitropolit Sebastian Rusan.
Până în 1959 a avut parte de pace duhovnicească, dar apoi, în urma decretului comunist de lichidare a mănăstirilor, a fost alungată de la RâÅŸca în ziua de 7 decembrie. În acest context, a ajuns să muncească la Filatura de in ÅŸi cânepă din Fălticeni. Acolo, alături de alte maici izgonite din mănăstiri, a trăit o viaţă curată.
Niciodată nu ÅŸi-a pierdut speranÅ£a că va reveni la mănăstire ÅŸi a ascultat mereu de duhovnic, care o îndemna la credinţă ÅŸi la nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. În anul 1968, prin stăruinÅ£a vrednicului de pomenire Patriarh Iustin Moisescu, pe atunci Mitropolit al Moldovei ÅŸi Sucevei, au fost redeschise Mănăstirea Vorona, cu obÅŸte de călugăriÅ£e, ÅŸi schitul Sihăstria Voronei, cu obÅŸte de călugări.
În cei nouă ani de calvar, întregul ansamblu mănăstiresc de la Vorona fusese degradat ÅŸi abandonat, fiind transformat într-o anexă a CAP-ului - în chilii trăiau animalele, iar Biserica „Adormirea Maicii Domnului” devenise depozit pentru cereale...
La 10 ianuarie 1969, maica Teofana Scântei a fost numită stareţă a Mănăstirii Vorona ÅŸi, de atunci, s-a ostenit zi ÅŸi noapte în rugăciune, ascultări ÅŸi muncă pentru a readuce ÅŸi a menÅ£ine frumuseÅ£ea locaÅŸului de cult. Până în 1972, maica a desfăşurat lucrări de reparaÅ£ie la cele trei biserici mănăstireÅŸti, precum ÅŸi importante lucrări de consolidare ÅŸi protecÅ£ie a corpurilor de chilii ale mănăstirii.
Aproape cu sufletul de Mănăstirea Vorona a fost ÅŸi vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist ArăpaÅŸu, căci la Vorona, pe când era mănăstire de călugări, a intrat în viaÅ£a monahală, la numai 13 ani.
Astfel, în vremea păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei a fost repictată Biserica „NaÅŸterea Maicii Domnului”, a fost restaurată catapeteasma, au fost înlocuite stranele vechi cu altele noi, au fost construite noi chilii ÅŸi noua stăreÅ£ie.
Concomitent cu lucrarea gospodărească săvârÅŸită în vremea Mitropolitului Teoctist, maica Teofana a urmat Seminarul Teologic de la Mănăstirea NeamÅ£, în perioada 1979-1984.
După anii 90, la Vorona s-au realizat lucrări de înnorire pentru cel de-al doilea locaÅŸ închinat Maicii Domnului. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost pictată pentru prima dată, după 200 de ani, de către pictorul Nicolae Gavrilean, iar stranele vechi au fost înlocuite cu altele noi, sculptate în lemn de stejar.
Un alt moment de bucurie a avut loc în 2015, când s-a oficiat slujba de sfinÅ£ire a celei de-a treia biserici, aflate în cimitirul aÅŸezării monahale. În locaÅŸul ce-l are ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Nicolae s-au efectuat lucrări de restaurare ÅŸi de pictură.
Astfel, în 50 de ani, în timpul stăreÅ£iei aceleiaÅŸi vrednice maici, Mănăstirea Vorona a cunoscut o perioadă de înflorire prin restaurarea celor trei biserici, prin construirea a trei case monahale ÅŸi amenajarea unei noi gospodării anexe, dar ÅŸi prin sporirea vieÅ£ii duhovniceÅŸti ÅŸi prin organizarea a numeroase acÅ£iuni filantropice. Nu mai puÅ£in semnificativ îl reprezintă momentul hramului Mănăstirii Vorona din 7-8 septembrie 2005, când a avut loc proclamarea canonizării Sfântului Onufrie de la Vorona.
Munca ÅŸi rugăciunile, credinÅ£a ÅŸi nădejdea, bucuria, smerenia ÅŸi înÅ£elepciunea au conlucrat întotdeauna la Vorona, iar aceÅŸti 50 de ani sub oblăduirea maicii stareÅ£e Teofana au rodit în chip minunat. (Ziarul Lumina)