În anul 1972 era proaspătă absolventă a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Ion Cojar. În același an, Luminița Gheorghiu este repartizată la Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani...
”...la Botoșani era profesoara Marietta Sadova. Şi am debutat jucând cu ea în „Profesiunea doamnei Warren“. Debutul, alături de Marietta Sadova, n-a fost numai un eveniment. A fost o încântare, o vrajă”, mărturisea actrița Luminița Gheorghiu.
"Luminița Gheorghiu - în ochii ei am fi putut vedea infinitul cerului. Născută într-o zi de 1 septembrie 1949, a plecat într-o stea pe 4 Iulie 2021 lăsând un gol imens în sufletul celor care o admirau. Rămâne pentru totdeauna "Catrina" din Moromeții, asistenta medicală din „Moartea domnului Lăzărescu ". Rămâne pentru totdeauna în inimile noastre!", citim pe grupul grupul Actorii romani -Valorile Romaniei nu mor.
În primii ani de carieră a interpretat numeroase roluri pe scenele Studioului Casandra, ale Teatrului "Mihai Eminescu" din Botoşani (1972-1975) şi ale Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ.
A fost Măriuca în "Sânziana şi Pepelea" de Vasile Alecsandri, Victoriţa în "O fată imposibilă" de Virgil Stoenescu, Ciocârlia în "Tinereţe fără bătrâneţe" de Eduard Covali, regia Cătălina Buzoianu.A jucat în producţii româneşti importante, precum "Secvenţe", regia Alexandru Tatos, "Fapt divers", regia Andrei Blaier, "Moromeţii" şi "Stare de fapt", regia Stere Gulea, şi "Prea târziu", regia Lucian Pintilie.
Pentru rolul asistentei medicale Mioara Avram din "Moartea domnului Lăzărescu", de Cristi Puiu, Luminiţa Gheorghiu a obţinut, în 2005, premiul Bayard d'Or pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Fimului Francofon, desfăşurat în Belgia. A fost și protagonistă a filmului "Poziţia copilului", în regia lui Călin Netzer, care a câştigat premiul Ursul de Aur la Berlinala 2013. Luminiţa Gheorghiu a fost una dintre actriţele cotate cu şanse mari la premiul Ursul de Argint pentru cea mai bună actriţă, în cadrul marelui eveniment.
Debut pe scena de la Botoșani
Vreme de doi ani și jumătate a jucat pe scena Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani. Aici, întâlnirea cu Marietta Sadova avea să fie pentru tânăra actriță de 23 de ani contactul direct cu un meteorit.
”Debutul, alături de Marietta Sadova, în „Profesiunea doamnei Warren”, n-a fost numai un eveniment. A fost o încântare, o vrajă. Sigur, ca regizor, ca pedagog. Marietta Sadova era formidabilă. Dar ca actriță, ce spectacol! Ce nebunie să o vezi jucând!”, mărturisea mai târziu Luminița Gheorghiu.
(”Omul care aduce ploaie”, regia Marietta Sadova, Teatrul Mihai Eminescu Botoșani - 1974, Foto: Teatrul)
Cu Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, de-a lungul celor doi ani și jumătate, și-a trecut în repertoriu patru roluri. În anul în care a intrat în trupă, a debutat cu rolul Vivian, din ”Profesiunea doamnei Warren”, de George Bernard Shaw, în regia Mariettei Sadova. A urmat, în același an, rolul Victorița, din spectacolul ”O fată imposibilă”, de Virgil Stoenescu, în regia aceleiași Marietta Sadova. Apoi, în 1974, spectacolul ”Ultima cursă”, de Horia Lovinescu, în regia lui Emil Mandric, unde Luminița Gheorghiu a interpretat rolul Cristina. Înainte de a părăsi Teatrul de la Botoșani pentru a juca pe scena de la Piatra Neamț, și-a mai trecut în repertoriu un ultim rol în orașul eminescian, un rol în care avea să strălucească și să impresioneze critica de la București: Lizzie Curry, din spectacolul ”Omul care aduce ploaie”, de N. Richard Nash, regia Emil Mandric.
Un spectacol despre care s-a scris elogios în acea vreme este ”O fată imposibilă”, în care publicul a aplaudat-o pe Luminița Gheorghiu, iar presa de specialitate avea să îi consacre pagini care au rămas în istorie.
Interpretarea tinerei actrițe Eleonora Luminița Gheorghiu avea să se bucure de adevărate elogii.
”O văzusem la Cassandra, în Mama din Neînțelegerea lui Camus, într-un rol de compoziție în Sânziana și Pepelea, în Teroarea și Mizeriile celui de-al III-lea Reich, de Brecht. Acestor personaje li se adaugă în spectacolul botoșănean un altul de o factură total diferită, actrița dovedind o reală mobilitate interpretativă, accesul la o extinsă arie tipologică. Surprinde la Luminița Gheorghiu gradul de profesionalism (neașteptat, raportându-l la modesta sa experiență), varietatea mijloacelor de expresie, siguranța scenică. Este un excelent început de carieră artistică, pe care o bănuim și i-o dorim, remarcabilă”, scria Cristina Constantiniu, în Revista ”Teatrul” din ianuarie 1973.