Duminica trecută, dorohoienii au avut parte de o întâlnire de suflet cu Maica Sofronia, stareța Mănăstirii „Sfântul Siluan Athonitul” din Iași și coordonatoarea Centrului de Formare și Consiliere „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, care a adus un cuvânt de mare mângâiere pentru fiecare suflet prezent.
Sala a găzduit un număr însemnat de oameni, de la preoți și dascăli din școlile dorohoiene, până la tineri din Asociația ATOR și mulți credincioși veniți cu multă speranță, toți formând, preț de câteva ore, o mare familie unită de aceeași sete de adevăr.
În prima parte a întâlnirii, Maica Sofronia a vorbit cu multă profunzime despre viața de familie, explicând participanților că temelia relațiilor noastre stă adesea în felul în care ne atașăm unii de alții. Ea a descris cele trei tipuri de atașament care ne marchează legăturile cu cei dragi, arătând cum modul nostru de a iubi poate fi diferit și cum aceste diferențe ne pot apropia sau ne pot crea suferință. Înțelegerea acestor mecanisme este esențială pentru a clădi cămine liniștite, în care dragostea să nu fie o povară, ci o binecuvântare.
Tema iertării a fost abordată într-un mod cu totul deosebit, fiind definită de Maica drept o „omorâre a dreptății noastre”. Participanții au învățat că, de multe ori, ceea ce ne împiedică să iertăm este dorința noastră de a avea dreptate și de a ne simți îndreptățiți în supărare. Iertarea adevărată presupune trecerea prin câteva etape esențiale: totul începe cu dorința sinceră de a ierta, urmată de efortul de a vedea situațiile și oamenii cu „ochi de heruvimi”, adică dintr-o perspectivă plină de lumină și milă. Mai mult, Maica a subliniat că nu îl putem schimba pe celălalt forțându-l, ci prin schimbarea propriei noastre relații cu el și prin puterea rugăciunii, care are darul de a-l sfinți pe cel de lângă noi.
„Iertarea nu înseamnă că uităm răul, ci că alegem să nu mai fim stăpâniți de el. Omul își face partea lui dorind iertarea, dar Dumnezeu este Cel care vindecă inima cu adevărat”, a subliniat Maica Sofronia în fața audienței.
Cuvintele despre Sfânta Liturghie au venit să întregească acest tablou, Maica explicând că ea este locul unde ne întâlnim cu Hristos pentru a ne tămădui rănile sufletești. Participanții au fost îndemnați să vadă în rugăciunea de obște un medicament care liniștește mintea și alungă frica, oferindu-le puterea necesară pentru a duce crucea fiecărei zile. S-a discutat, de asemenea, despre importanța binecuvântării celor care ne fac rău, act care ne eliberează sufletul de povara urii și taie lanțul răutății.
„Când binecuvântezi pe cel ce ți-a greșit, tu ești cel care se eliberează primul. Rugăciunea pentru celălalt este sarea care sfințește relația și aduce pacea acolo unde era doar tulburare”, a explicat Maica, oferind un îndemn la pace interioară.
Cuvintele despre smerenie au adus o perspectivă plină de curaj, fiind descrisă ca puterea de a ne privi sincer propriul iad interior fără a deznădăjdui, știind că Dumnezeu este mereu acolo. „Smerenia este să îți poți vedea tot întunericul din suflet fără să te prăbușești, pentru că știi sigur că Domnul te ține de mână chiar și în acel abis”.
Pentru tinerii de la ATOR și pentru părinți, sfaturile au fost un îndemn la asumarea responsabilității personale, fără a purta poverile greșelilor altora. La finalul întâlnirii, toți cei prezenți s-au întors spre casele lor cu inima mai ușoară, purtând cu ei promisiunea unei schimbări în bine și sentimentul că, prin credință și rugăciune, pacea poate fi regăsită în orice familie. (Pr. Prof. Foca Mihai Claudiu, Slova creștină)