În fiecare an, pe 14 noiembrie, în Biserica Ortodoxă este cinstit Sfântul Apostol Filip. Tot în această zi, în calendar, este consemnat „lăsatul secului pentru postul Nașterii Domnului” care începe pe 15 noiembrie.
Înainte să începem unul dintre cele patru posturi rânduite de Biserica Ortodoxă pe parcursul unui an (Postul Nașterii Domnului, al Sfintelor Pasti, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului), există o zi care marchează sfârșitul perioadei în care mai putem mânca de dulce și care poartă numele de „lăsatul secului”.
Ce înseamnă „lăsatul secului”?
Deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică lumea cu obiceiurile sale, timpul secular, lumesc. În limba italiană, termenul folosit este „carnevale”, tradus prin renunțare la orice fel de aliment de origine animală.
Ce înseamnă, de fapt, această „lume” explică și Sfântul Apostolul Ioan: „Tot ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului si pofta ochilor și trufia vieții” (I Ioan 2, 16). Ucenicul iubit al Domnului subliniază, aici, nu doar lepădarea de păcate, ci și toate lucrurile zadarnice care ne ocupă atenția și ne consumă timpul, adresându-ne, totodată, un îndemn la reînnoirea vieții prin întoarcerea către Dumnezeu
Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești și să transformăm această perioadă într-un timp de rugăciune, de căință și mărturisire, de dragoste și iertare.
Spolocania
Una dintre cele mai cunoscute tradiții referitoare la această zi a lăsatului de sec și care se păstrează încă în unele localități din Bucovina este spolocania sau polocania (cuvânt provenit din termenul rusesc poloskanije - „a spăla, a curăța”) – denumire dată primei zile dintr-un post mare de peste an (Postul Mare sau cel al Nașterii Domnului). În această zi, vasele în care s-a gătit și s-a mâncat de dulce se curățau și se urcau în podul casei, după care se coborau vesela și tacâmurile speciale pentru perioada de post.
Bucuria celor 40 de zile
Având o durată de 40 de zile, Postul Crăciunului ne amintește de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, înainte de primirea Decalogului scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Astfel, Biserica ne îndeamnă să fim și noi următori acestei nevoințe, pregătindu-ne, prin post și rugăciune pentru primirea Mântuitorului Hristos, născut din Fecioara Maria pentru mântuirea lumii.
Fiind un post al bucuriei, Biserica a rânduit mai multe zile în care credincioșii au dezlegare la pește.
Sursa Dexologia.ro