Distribuţia
Jimmy - Ioan Creţescu
Cliff - Sorin Ciofu
Alison, soţia lui Jimmy - Alexandra Vicol
Helena, prietena lui Alison - Cristina Ciofu
Colonelul Redfern, tatăl lui Alison - Marius Rogojinschi
Regia artistică: Antonella Cornici
Scenografia ÅŸi costume: Mihai Pastramagiu
Ilustraţia muzicală: Bobo Burlăcianu
Coregrafia: Victoria Bucun
Light design: Lucian Moga
Asistent regie: Marius Rogojinschi
"Fiecare generaÅ£ie îÅŸi are "furioÅŸii" ei!"
Antonella Cornici este regizor de teatru, lector la Universitatea de Arte "George Enescu" din IaÅŸi, Facultatea de Teatru, secÅ£ia - regie ÅŸi, aÅŸa cum îi place să spună, "din când în când ÅŸi actriţă la Teatrul NaÅ£ional din IaÅŸi".
În '97 a absolvit "Actoria", iar în 2012 - "Regia de teatru".
Din 2015 este doctor în teatru!
Spectacolul prin care Antonella Cornici "ÅŸi-a luat" licenÅ£a a fost montat la Teatrul NaÅ£ional din TimiÅŸoara. Ca regizor cu acte în deplină regulă Antonella Cornici a montat îndeosebi în teatre din Vestul ţării: TimiÅŸoara, Arad, Turda, apoi la Piatra NeamÅ£. Se află - cu treburi teatrale - pentru prima dată la BotoÅŸani.
"Sper ca acest spectacol să producă o răvăşire în sufletele spectatorilor, o întoarcere în timp a fiecăruia.
Este un spectacol pentru tineri, dar ÅŸi pentru celelalte generaÅ£ii. Am păstrat patina timpului în care a fost scrisă piesa. Este atmosfera anilor '68 - '70. Vor fi, cred, ÅŸi spectatori care îÅŸi vor aminti cu melancolie de anii '70.
Dar cel mai bine se vor regăsi în acest spectacol tinerii. Actorii sunt - ÅŸi ei - tineri ÅŸi ceea ce se petrece pe scenă - cu referire la timpurile de atunci, este, în bună măsură, valabil ÅŸi acum. Furia tinerilor din anii '68, '70 se regăseÅŸte ÅŸi acum, doar că în alt fel.
Sigur, secolul nostru a adus ÅŸi o altă tehnică, o altă viziune asupra vieÅ£ii. Sentimentele, însă, sunt aceleaÅŸi. Vorbim despre sufletul nostru, despre dragoste, despre speranţă, despre neputinÅ£a noastră de a ajunge acolo unde credem că ne este locul. Este vorba - în piesă - despre relaÅ£ii umane.
De ce m-aÅŸ duce eu, ca spectator, la o piesă de teatru cu un asemenea titlu - "PriveÅŸte înapoi cu mânie"? De ce "cu mânie"? Cât "de înapoi" să privesc? Åži de ce "înapoi"?
Åži-ar mai fi vorba despre încă ceva. Autorul textului, Osborne, a produs o adevărată revoluÅ£ie în teatrul englez din acei ani. De la acest dramaturg ÅŸi de la această piesă, teatrul englez a pornit pe o altă cale!
AÅŸadar, invit publicul să privescă înapoi "cu mânie"! Invit publicul să asculte sau să reasculte acea muzică bună din anii '68 - '70!
Iar peste toate, atrag atenÅ£ia asupra unui fapt: fiecare generaÅ£ie îÅŸi are "furioÅŸii" ei!
În decorurile ÅŸi pe fondul muzical din acei ani, vom vedea cum se comportă "furioÅŸii" de acum, tinerii acestor zile!
Spectacolul are multă imagine. Vom vibra cu toţii pentru că vom vedea o realitate pregnantă!
Se află la mijloc o poveste coerentă, cu un început, un punct culminant ÅŸi un final. Totul susÅ£ine un mesaj! Publicul vine la teatru pentru a afla ÅŸi a înÅ£elege ceva! Scărpinatul cu mâna stângă în urechea dreaptă nu mi se pare a fi o treabă tocmai potrivită pentru teatru. Publicul vine la teatru pentru a se destinde, pentru a-ÅŸi aminti, pentru a avea o seară fascinantă, fie că va râde sau va plânge."
Antonella Cornici
"Ce perfectă e nedreptatea! FlămânzeÅŸte cine nu trebuie, e iubit cine nu trebuie, moare cine nu trebuie. Cele mai mari È™i mai puternice făpturi de pe lume sunt, în acelaÈ™i timp, È™i cele mai singuratice..."
JOHN OSBORNE
