S-a născut pe 21 decembrie 1938, în casa căpitanului Marcu Mărculescu, medic la regimentul din Aiud, şi a soţiei sale Eugenia Despina Banos. A copilărit la Craiova, în casa bunicilor.
După liceu s-a înscris la Facultatea de Teatru „I. L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa prof. Alexandru Finţi, unde a fost colegă cu Margareta Pogonat, Monica Postolache, Smaranda Manoliu, Ion Dichiseanu, Sergiu Tudose, Stelian Preda, Cornel Revent şi Romel Stănciugel.
Toată seria a fost trimisă la Botoşani. ”Nu uit drumul de la gară spre teatru, eu plângeam, iar Ion Dichiseanu, colegul meu, cânta: «Nu plânge fată dragă, nu mai plânge…»”, își amintea mai târziu Adela Mărculescu.
La Teatrul de Stat din Botoşani a jucat, în perioada1957 – 1959, în cel puțin trei spectacole: „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale, regia Alexandru Finţi; „Vicleniile lui Scapin”, de J.B.P. Molière, regia David Esrig; „Mincinosul”, de Carlo Goldoni, regia Radu Miron.
Nu a durat mult timp și Toma Caragiu a dus-o la Ploieşti. Peste ani, Zaharia Stancu, directorul de atunci al Teatrului Naţional din Bucureşti, a văzut-o și i-a spus: „Fetiţo, din toamnă am să te iau la Bucureşti, la Naţional, la mine”.
”Visam să ajung o mare tragediană. Eram convinsă că doar asta mi se potrivea. Priveam cu neîncredere la toţi cei care-mi spuneau, cum a făcut-o şi Liviu Ciul ei, că aş fi extraordinară într-un teatru bulervardier, într-o comedie… E greu să faci comedie. Nu numai că trebuie s-o simţi, s-o guşti şi s-o trăieşti tu, dar s-o transmiţi dincolo de rampă, în întunericul sălii unde te ascultă sute de fiinţe neîndurătoare cu falsul. E mai greu. Vorbesc de comedia de bună calitate. În special când viaţa îţi oferă cu predilecţie sarcasm, în cel mai bun caz tragi-comedie de un gust îndoielnic şi multă, foarte multă indiferenţă. Şi indiferenţa este duşmanul numărul unu al unui artist. Mai ales în comedie. Nu cred că cel care e mai trist e şi cel mai bun comic. Nu. Cel mai puţin indiferent. Greu să-ţi fie suflet plin atunci, şi din prea plinul tău să reverşi asupra celui ce-ţi stă dinainte”, mărturisește actrița.
„Primul meu film a fost «Serbările galante» în regia lui René Clair, o coproducţie româno-franceză, în 1965. Eram pe la începutul carierei, am avut un rol mic, dar eram tare mândră. La câţi va ani turnam, în Germania, sub regia lui Robert Siodmak, o coproducţie româno-germană: «Bătălia pentru Roma».”
În film, a colaborat cu regizorii: Mircea Veroiu, Nicolae Corjos, Dinu Cocea, Gh. Turcu, Ion Popescu Gopo, Iulian Mihu, Mihai Constantinescu, Gustavo Graef Marino, Geo Saizescu.
Şi-a început cariera pedagogică la I. A. T. C în 1963 la catedra de dans a Verei Proca, apoi la tehnica vorbirii, catedra Sandinei Stan. Din 1992, este conferenţiar la Universitatea Hyperion, catedra „Actorie”, mai apoi la „Tehnica vorbirii ”.