Intr-una dintre minunatele sale predici, regretatul mitropolit Bartolomeu Anania a spus urmatoarea istorioara:

La poarta unei cetati sta un batran preot. Intr-o zi vine un calator din alta cetate, care se opreste, ii da buna-ziua si il intreaba pe batran:

- Cum sunt oamenii din aceasta cetate?
 
Batranul tacu un moment, dupa care ii raspunse cu o intrebare:

- Dar cum sunt oamenii acolo de unde vii dumneata?

Acesta, avu un moment de ezitare dupa care incepu:

- Pai cum sa fie, sunt oameni foarte rai, lenesi, rau-voitori, hrapareti...
 
Batranul dadu din cap in semn ca intelesese:

- Pai fiule, cum sa-ti spun eu, asa sunt si cei de aici, dupa care calatorul pleca.

A doua zi, sosi un alt calator care ii puse batranului aceeasi intrebare, iar acesta incerca sa-l ispiteasca despre oamenii locului de unde vinea drumetul:

- Pai oamenii locului sunt tare buni, iubitori, generosi, plini de viata..., la care batranul intelept, zambind ii spuse:
 
- Pai asa sunt si cei de aici, dupa care drumetul isi vazu de drum mai departe.
 
Un negustor, care era prin apropiere si ascultase cu atentie dialogul batranului cu cei doi calatori, se apropie de batran si ii spuse:

- Am auzit din intamplare convorbirile matale cu cei doi drumeti. De ce ai zis intr-o zi ca oamenii de aici sunt toti rai, iar a doua zi, ca sunt toti buni?
 
- Fiule, spuse batranul, bunatatea, iubirea si frumusetea nu le gasesti, ci le duci cu tine. Daca primul calator nu vedea decat rau imprejurul lui, atunci tot asta va vedea si aici; iar daca al doilea calator ii vorbea de bine pe cei din jur, asa va face si aici.