Premise ale Decretului 410
Fortele politice comuniste au dispretuit monahismul inca din anul 1948, ele vazand in manastiri un potential refugiu pentru revolutionari, precum si un insemnat focar de credinta si libertate nationala, lucruri care nu puteau fi tolerate de un regim politic ateu. Securitatea se va raporta la calugari ca la o "armata neagra", numindu-i pe acestia "ciorile din Carpati".
Pe la sfarsitul anului 1958, sub influenta comunistilor, Departamentul Cultelor va elabora un nou regulament pentru viata monahala. Printre noile restructurari, se hotara si interzicerea primirii in manastiri a urmatoarelor categorii de persoane: minori, tineri fara sapte clase, condamnati de drept comun, precum si condamnati pe motive politice. La randul lor, din pricina lipsei de vietuitori, unele dintre manastiri urmau a fi inchise, ori folosite in alt scop.
Masurile noului regulament de ordine monahala trebuiau sa fie aplicate si celor deja calugariti, astfel incat toti cei care nu indeplineau cerintele amintite trebuiau sa paraseasca manastirile. Deoarece multi ierarhi s-au opus noilor hotarari, noul regulament monahal a intrat in vigoare abia din 4 aprilie 1959.
Din decembrie si pana in martie, Departamentul Cultelor si Securitatea au intocmit listele celor ce nu indeplineau noile conditii pentru ramanerea in manastiri. Astfel, mai bine de trei mii de calugari si monahii erau obligati sa isi paraseasca manastirile. Cu toate acestea, in pofida tuturor amenintarilor si a abuzurilor Securitatii, intre 4 aprilie si 1 noiembrie 1959, din cei trei mii de calugari viazati, comunistii au reusit sa alunge aproape jumatate.
Decretul 410 din anul 1959
Deoarece manastirile aveau inca multi vietuitori, in data de 28 octombrie 1959, conducerea Marii Adunari Nationale din Bucuresti, va emite Decretul 410. Acest nou document, faurit de gandirea atee comunista, in totala independenta de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, completa Decretul 177, din anul 1948, care organiza Cultele Religioase. Indreptarile vechiului decret au vizat, in mod special, viata monahala romaneasca.
In articolul 7, noul decret prevedea excluderea din manastiri a tuturor calugarilor cu varsta mai mica de 55 de ani, precum si a tuturor monahiilor cu varsta mai mica de 50 de ani. Mai mult inca, dupa aceste varste, cei care doreau sa intre in manastire trebuiau sa nu fie casatoriti si sa renunte atat la salariu, cat si la pensia de la Stat.
Articolul 7 din Decretul 410, hotaraste urmatoarele: "Monahismul poate functiona numai in manastiri autorizate ale cultelor legal recunoscute. Autorizarea de functionare a manastirilor se da de catre Departamentul Cultelor. Absolventii scolilor de pregatire a clerului pot intra in monahism la orice varsta, daca au satisfacut serviciul militar. Alte persoane pot fi admise in monahism daca au implinit varsta de 55 ani, barbatii, si de 50 de ani, femeile, daca renunta la salariu sau la pensie de la stat, daca nu sunt casatorite si daca nu au obligatii deja stabilite pe baza Codului familiei. In cazurile cand exercitarea cultului o reclama, Departamentul Cultelor va putea autoriza pe unii monahi sa ocupe functii bisericesti si sa primeasca salariul cuvenit."
Hotararile decretului au fost duse la indeplinire cu multa severitate de catre autoritati, adesea folosindu-se fortele Securitatii si ale Militiei. Numai din luna octombrie si pana in luna martie, peste patru mii de calugari si maici au fost obligati sa isi paraseasca manastirile si sa se intoarca in lume. In total, peste zece mii de monahi si monahii au fost supusi cu forta hotararii mai-sus amintite.
Aplicarea noilor hotarari au indoliat monahismul romanesc: 92 de manastiri au fost desfiintate, inchise ori folosite in scopuri sociale (in luna ianuarie functionau 224 de manastiri ortodoxe, in luna octombrie mai functionau doar 194, iar in luna martie 1960 mai functionau doar 132); la randul lor, au fost "desfiintati" in jur de 4.700 de calugari si monahii (in luna ianuarie, manastirile numarau peste sase mii de vietuitori, iar in urma aplicarii noului regulament, numarul acestora a scazut la aproape o mie si jumatate).
Multi dintre monahii scosi din manastiri au fost arestati, condamnati la munca silnica sau obligati sa traiasca intr-un domiciliu fortat. Calugarii batrani, pentru neindeplinirea conditiei de "stiinta de carte", au fost si ei alungati din manastiri, intampinand mari greutati. Odata alungati din manastiri, calugarii erau obligati sa se poarte precum mirenii, fiindu-le interzisa atat tinuta monahala, cat si obiceiurile monahale; cei minori erau obligati sa locuiasca in familia lor, iar cei majori erau indemnati persuasiv sa se casatoreasca si sa munceasca in fabrici, spre "bunastarea tarii".
Eforturile patriarhului Justinian Marina
Potrivit unui document al Securitatii, datat in luna aprilie 1960, unul dintre cei care s-au opus sistematic noului decret a fost patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, anume Justinian Marina. Aratand ca noul Decret este o hotarare a Statului, iar nu a Bisericii, incalcand astfel multe canoane si reguli interne bisericesti, patriarhul a facut tot ce i-a stat in putinta spre a contracara aplicarea masurilor acestuia.
Patriarhul Justinian Marina a indemnat pe multi dintre calugari si monahii sa ramana in manastirile lor, ca angajati ai unor ateliere bisericesti, ori proprietari ai unor case, iar mai apoi, folosindu-se de statutul de "monument istoric" al unor manastiri, a permis vietuirea calugarilor in acestea, ca si ingrijitori. "Chiar daca vin unii si incearca sa va tulbure, nu le dati nici un fel de ascultare!" Prin grija patriarhului Justinian, multi dintre fostii calugari si-au continuat viata monahala in preajma manastirilor, in atelierele bisericesti de pictura, sculptura, tesatorie, croitorie, educatie, etc.
Din pricina renumitului Decret, unul dintre cei mai cunoscuti duhovnici ai acelor vremuri, anume ieromonahul Arsenie Boca, a apucat si el drumul pribegiei. Patriarhul Justinian a incercat de mai multe ori sa-l reintegreze in manastire, dorind a-l aseza chiar staret, la Manastirea Cernica, insa autoritatile comuniste s-au impotrivit strajnic.
Patriarhul Daniel, amintind despre vednicul de pomenire patriarh Justinian Marina, afirma: "Pentru toate aceste stradanii, eforturi si lupte duhovnicesti impotriva unui regim totalitar comunist, trebuie sa intensificam recunostinta noastra fata de memoria acestui patriarh luptator, pastor de suflete."
"Atitudinea patriarhului Justinian a fost, de departe, cea mai intelegatoare fata de monahi, un mare aparator al lor. A incercat sa atenueze efectele decretului. A hotarat ca toate manastirile sa le ofere un mic ajutor celor care pleaca, bani pentru a trai pana la primul salariu, diferite obiecte necesare in noua casă. Chiar a daramat mai multe locuinte, pentru ca din materialul lor sa faca acestia alte case, in lume. A avut o atitudine foarte binevoitoare." (arhimandritul Timotei)
Unii dintre calugarii care aveau proprietati incredintate Bisericii, avand documente de proprietate, au continuat sa traiasca monahal "la ei acasa", asteptand vremea potrivita ca sa se poata intoarce in obstile monahala din care faceau parte. Tot asa au facut si mai toti cei alungati din manastiri, asteptand, care pe unde a putut, sa vina vremea "intoarcerii acasa".
Legea 489 din anul 2006
Imediat ce a fost posibil, dupa caderea regimului comunist, Biserica Ortodoxa a facut repetate demersuri pentru abrogarea Decretului 410 din anul 1959, prima interventie pentru reinfiintarea manastirilor inchise abuziv avand loc in data de 24 ianuarie 1990. Constitutia Romaniei, emisa in anul 1991, afirma autonomia interna a cultelor religioase (articolul 29, aliniatul 5).
Interventia patriarhului Teoctist catre Ministerul Culturii si Cultelor, din data de 16 august 2001, a stat la baza anularii Decretului 410 din anul 1959, anulare oficializata prin Legea 178 din anul 2002.
Legea 489 din anul 2006, privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor, nu cuprinde nici o prevedere speciala privitoare la monahism, afara de articolul 25, care precizeaza ca "monahii sunt scutiti de serviciul militar". Monahismul este lasat astfel in grija Bisericii Ortodoxe, precum si trebuie, aceasta fiind singura in masura sa-l inteleaga si sa-l organizeze.
Patriarhul Daniel, amintind despre vednicul de pomenire patriarh Justinian Marina, afirma: "Trebuie sa invatam din exemplul patriarhului Justinian cum sa aparam Biserica si astazi. Desi contextul este diferit, o anumita atitudine anticlericala si antimonahala se perpetua de la iluminism incoace sub forme sau expresii diferite, dar totusi constante. Exista o tendinta de a reduce rolul Bisericii in societate si, in acelasi timp, de a reprosa Bisericii ca nu se implica suficient in societate."
crestinortodox.ro
