CreÈ™tin ortodocÅŸii prăznuiesc astăzi, 5 aprilie, Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteÅŸte PaÅŸtile, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim. Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiÅ£ei romane a florilor, Flora, de unde ÅŸi denumirea populară pe care a primit-o.
Duminica Floriilor este o sărbătoare creÈ™tină care nu are o dată exactă, dar care este comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea PaÈ™telui. Sărbătoarea de Florii comemorează un eveniment menÈ›ionat de către toate cele patru Evanghelii: intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor.
Cu doar câteva zile înainte de Răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de mulÈ›imile care Îl slăveau È™i Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare fiind pe un mânz de asină. Entuziasmul poporului era un adevărat gest de sfidare faţă de autoritatea romană din vremea respectivă. După cum consemnează Sfântul Evanghelist Matei, iudeii vedeau în Hristos, în acele clipe, „împlinirea celor ce s-au spus prin prorocul” Zaharia cu mai bine de 400 de ani înainte:
Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleÅŸte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept ÅŸi biruitor; smerit ÅŸi călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9, 9)
Mântuitorul împlineÅŸte întocmai profeÅ£ia veterotestamentară, intrând în Ierusalim într-o smerenie deplină, călare pe un mânz de asină, în ciuda osanalelor ÅŸi a primirii împărăteÅŸti pe care o face poporul evreu:
„Åži Iisus, găsind un asin tânăr, a ÅŸezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, ÅŸezând pe mânzul asinei»” (Ioan 12, 14-15).
În jurul acestei sărbători au apărut nenumărate obiceiuri ÅŸi tradiÅ£ii, atât în mediul rural, cât ÅŸi în cel urban.
Astfel, pe lângă sărbătoarea creÅŸtină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut ÅŸi nenumărate obiceiuri ÅŸi tradiÅ£ii, atât în mediul rural, cât ÅŸi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.
De exemplu, de Florii se obiÅŸnuieÅŸte să se facă "de ursită", astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărÅ£iÅŸorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceÅŸ, iar zestrea se scoate din casă pentru aerisire.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat ÅŸi Transilvania obiÅŸnuiesc să pună o oglindă ÅŸi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste ÅŸi sănătate.
De asemenea, la miezul nopÅ£ii se fierbe busuioc în apă, iar dimineaÅ£a fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos ÅŸi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranÅ£a că băieÅ£ii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.
În popor se mai spune că cine îndrăzneÅŸte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată ÅŸi sfinÅ£ită riscă să albească.
La toate popoarele creÅŸtine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiÅ£ii nu au nimic în comun cu spiritul creÅŸtinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
CreÅŸtinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinÅ£ită icoanele, uÅŸile ÅŸi ferestrele gospodăriilor lor ÅŸi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinÅ£ite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obiÅŸnuiesc ÅŸi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aÅŸeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar ÅŸi renaÅŸterea vegetaÅ£iei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.
În unele sate, de Florii, oamenii agaţă pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii viÅ£ei-de-vie, pe stupi sau la ferestre ramuri de salcie care au fost sfinÈ›ite. Astfel, toÅ£i membrii familiei se vor bucura de prosperitate ÅŸi vor fi sănătoÈ™i. În grădini, se îngroapă mugurii salciei sfinÅ£ite sub prima brazdă. Astfel, cei care vor face asta vor cunoaÈ™te belÅŸugul.
Pentru spor în casă, credincioÅŸii pun la uÅŸi ÅŸi la icoane crenguÅ£e de salcie pentru a atrage binele È™i norocul. CrenguÅ£ele de salcie se Å£in în casă un an.
Duminica Floriilor marchează începutul Săptămânii Patimilor, dar tradiÈ›ia precreÈ™tină atribuie acestei zile semnificaÈ›ia renaÈ™terii naturii.
Floriile sunt sărbătorite ca onomastică a tuturor celor care poartă nume de floare. De Florii, este dezlegare la pește.
În seara de Florii, încep slujbele deniilor, care vor continua în săptămâna Patimilor. Deniile sunt slujbe de dimineaÈ›a È›inute seara. Aducând lumina dimineÈ›ii în întunericul serii, ele au rolul de a-l pregăti pe creÈ™tin să treacă de la întunericul păcatului la lumina credinÈ›ei.
Tot potrivit credinței populare, cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paști.